Taina tainelor din Piramida lui Keops

Secretul Marii Piramide dezlegat de un român
De curând, ziarele şi opinia publică au primit cu deosebit entuziasm vestea despre descoperirile, într-adevăr surprinzătoare, asupra Marii Piramide, făcute de un neobosit cercetător român, Dl. profesor V.V. Moisescu. Suspendăm în acest număr seria unor articole asupra timpurilor actuale, pentru a face loc cu plăcere articolului pe care Dl. profesor V.V. Moisescu a avut bunăvoinţa a-1 scrie pentru revista noastră.

1Taina Tainelor din Piramida lui Keops a apărut în revista Neo-Europa numerele 23-24 (ianuarie-februarie 1944) şi 25-28 (martie-iunie 1944)

Dl. profesor V.V. Moisescu şi-a consacrat viaţa cercetărilor Marii Piramide. Domnia sa a studiat teologia, după aceea filosofia, arheologia, filologia comparată, obţinând magna cum laude, şi în fine matematicile, pentru a se putea consacra cu cea mai mare competenţă cercetărilor sale favorite. Cunoscând în mod desăvârşit limbile clasice, precum şi orice alte studii asupra misterelor antice, ca încununare a toate. Domnia sa a citit de multe ori Biblia în original, ajungând la concluzii neaşteptate, îndeosebi prin transpunerea literelor textelor sfinte din limbile respective în valorile numerice corespunzătoare, căci se ştie că la cei vechi numerele erau reprezentate prin litere, actualele cifre venindu-ne ulterior de la arabi.
S-ar părea că omul care avea să sintetizeze atâtea cercetări în domeniul Marii Piramide şi să adâncească înţelesul atâtor măsurători şi contramăsurători, făcute cu toate mijloacele tehnicii moderne, trebuia să fie în acelaşi timp teolog, fără a fi înlănţuit de haina preoţiei, filosof, rară a fi anchilozat în doctrine oficiale, şi pe deasupra matematician. Nu numai atât, dar pare că trebuia să fie român. Un strămoş al nostru, ti acul Orfeu, a primit din Egipt luminile care au strălucit în misterele orfice, misterele solare, apolonice. foarte asemănătoare cu religia ştiinţifică ascunsă în Marea Piramidă. Sunt profunzimi în fiinţa românească, moştenite de la strămoşii noştri daci, cum perseverează să ne convingă Dl. Gh. Lungulescu, care filtrate prin ciudata încrucişare de rase care a format poporul român, au dat naştere unui suflet înzestrat cu cea mai armonioasă spiritualitate.
Nicăieri în Europa, în adevăr, în decursul veacurilor nu s-a produs o încrucişare mai mare de rase şi deci de aporturi ancestrale mai diferite. Traci prin daci, latini prin romani, noi purtăm în sângele nostru altoiul german prin triburile de barbari Goţi care, ca în toată Europa, s-au stabilit şi la noi; dar mai purtăm spre deosebire de popoarele apusene sângele slav şi sângele mongol şi, spre deosebire de popoarele Orientului, sângele roman şi german. Pe un astfel de amalgam complex s-a grefat un suflet de o deosebită receptivitate, capabil să îmbine pozitivismul ştiinţei Occidentului cu misticismul profund al Orientului, şi în măsură să ridice gândirea omenească la cea mai înaltă spiritualitate.
Dar, va spune cineva, ce legătură există între preocupările unei reviste social-economice ca a noastră şi cercetările piramidologice ale D-lui profesor Moisescu? O revistă social-economică se ocupă cu problemele materiale ale vieţii; cum trebuie să organizăm producţia, pentru a stoarce planetei un număr mai impresionant de bunuri şi cum să împărţim eventual mai echitabil între noi aceste binefaceri.
Bunurile materiale constituie un scop în sine – muncim pentru a face bani, to make money, faire de Pargent. Aceasta este preocuparea comună a oamenilor de la invenţia monedei până azi. Ea a dus atâta suferinţă omenirii, încât de câte ori relele provocate de greşita întrebuinţare a monedei depăşesc pe oameni, ei se gândesc la reformarea ei, dacă nu chiar la desfiinţare.
Ştiinţa care se ocupă cu mijloacele de producţie a bunurilor, economia politică, şi-a limitat aici domeniul său.

Revista noastră are însă şi preocupări sociale. Ori problemele sociale agită astăzi omenirea mai presus de orice, căci războaiele actuale, după ce s-au declanşat pe mobile economice, tind din ce în ce să se transforme în fenomene sociale de o proporţie fără precedent. Dacă problemele sociale s-au tranşat până în prezent, trecând din greşeală în greşeală, noi credem că această iluzorie rezolvare provine din faptul că în cercetarea lor nu s-a avut în vedere un fir conducător. Au fost mereu alte fire conducătoare, care stăteau la baza diferitelor concepţii, împingând omenirea dintr-o eroare în alta. Firul conducător unic trebuie neapărat să-1 căutăm cel puţin acum, pentru a da o stabilitate întocmirilor noastre după acest război. Unde îl va găsi omenirea? Rămâne un semn de întrebare. Noi credem că trebuie să-1 căutăm într-o nouă spiritualitate. Datoria noastră este să cercetăm în domeniile în care acest fir conducător ar putea fi descoperit: filosofie, istorie, religie etc.

Cercetările în domeniul Marii Piramide, sunt de natură să ne aducă noi elemente în judecarea fenomenelor omeneşti. Noi nu vrem să trecem cu uşurinţă asupra unor descoperiri, care ar putea într-o zi revoluţiona toată concepţia noastră despre fenomenele sociale, considerate până în prezent simple preocupări materiale. Căci dacă omenirea va ajunge, de exemplu, într-o zi să-şi pună cu tot dinadinsul întrebarea pe care şi-a pus-o fără s-o dezlege Abatele Moreux şi anume de unde au cunoscut constructorii Piramidei toate secretele înscrise cu atâta măiestrie în dimensiunile ei, atunci va trebui neapărat dat un răspuns, chiar dacă acesta ar răsturna toate concepţiile noastre despre fenomenele sociale, în ce priveşte cauzalitatea lor.
în ziua când vom constata în decursul evoluţiei fenomenelor omeneşti o altă cauzalitate de cât cea aparentă, pe care o vedem azi, tot ce am clădit ca ştiinţă socială ne va părea simplă dibuială. Credem de aceea, că este cazul ca NEO-EUROPA, titlu care indică preocupările noastre pentru aşezarea lumii de mâine, să îmbrăţişeze cu căldură cercetări ca acelea ale D-lui profesor Moisescu şi să le expună cititorilor săi în speranţa că interesul extraordinar pe care îl provoacă aceste cercetări, va rodi în inimi o mai intensă preocupare sufletească în dirijarea paşilor noştri de fiecare zi.
Dar nimeni nu-i profet în ţara sa. Războiul îl împiedică pe Dl. profesor Moisescu să-şi consacre opera acolo unde, prin lucrările premergătoare ale înaintaşilor, ar putea fi pusă în adevărata ei valoare. Până când şi ceilalţi piramidologi, care vor mai fi în viaţă la sfârşitul acestui război, vor avea putinţa să se exprime asupra descoperirilor unui român într-un domeniu atât de puţin accesibil, considerăm că este de datoria noastră să dăm cuvântul D-lui profesor V.V. Moisescu pentru a expune publicului românesc într-un articol sumar, o schiţă doar a ceea ce este lucrarea Domniei sale care va apare la timpul său, editată de un înţelegător compatriot.
Şi acum un ultim cuvânt.
Dezlegarea supremei taine piramidice va da naştere, fără îndoială, la obiecţiuni. Această dezlegare, socotim noi, corespunde totuşi ridicării celui de al treilea şi ultim voal din anticamera care prin culoarul scund duce la camera supremă a Marii Piramide: Camera Judecării Naţiunilor. Nu e o întâmplare că descoperirile piramidologice s-au produs abia în vremea noastră, adică în durata de timp ce corespunde anticamerei dintre culoarele Marii Piramide. Cartea Morţilor şi anumite adâncituri în pereţii camerei arată că în această încăpere este situat întreitul voal care acoperea misterul devenirii. Primul şi al doilea voal fuseseră ridicate prin descoperirea datelor ştiinţifice şi în cele din urmă profetice de către cercetătorii anteriori, în frunte cu D. Davidson, Piazzi-Smith, Forman, Habermann, Aldersmith, Menzies, col. Garnier, etc. cărora le rămăsese nedezlegat un mare semn de întrebare, numărul 286,1
Avem convingerea că ultimul voal l-au ridicat lucrările D-lui profesor Moisescu, căutând în sistemul septimal dezlegarea misterului acestui număr şi identificându-1, după îndelungate şi minuţioase cercetări, cu numele Domnului nostru Isus, ceea ce constituie pe drept cuvânt sinteza descoperirilor moderne.
Calea numerelor care stau la baza construcţiei universului şi la baza ştiinţelor actuale, este pozitivă şi deci nu poate fi contestată. Intelectualul modern pretinde că nu crede decât ceea ce i se poate dovedi. S-ar părea că Dumnezeu a vrut ca şi această exigenţă în clipa supremă ca şi lui Toma necredinciosul, să ne fie satisfăcută. Identificarea chipului Mântuitorului pe giulgiul ce se află în biserica din Turin, datorită mijloacelor, tehnice moderne, este încă o probă palpabilă despre importanţa cardinală a momentului pe care îl trăim. Momentul acesta a fost de altfel prevestit omenirii, cu o mie nouă sute de ani în urmă prin Apocalipsă. E drept că nu odată în decursul istoriei oamenii au crezut că ceasul apocaliptic a sosit. Atâtea coincidenţe providenţiale ale timpurilor noastre, cât şi evenimentele fără precedent în curs de desfăşurare, ne dau totuşi nouă privilegiul de a ne socoti aleşi pentru a întâmpina supremele revelaţii.
Dacă nici după aceste revelaţii îndrumătorii sărmanelor suflete obidite ale omenirii nu vor înţelege că drumul pe care au apucat este greşit, că sensul mişcării aparente conduce la Antichrist, cu tot cortegiul lui de suferinţe şi nenorociri şi nu vor face cale întoarsă înapoi spre învăţătura lui Christos, omenirea se va prăbuşi în convulsiuni şi sfâşieri cumplite, aşa cum le întrezărim de pe acum.
Dumnezeu însă a spus prin glasul evanghelistului Matei, că în ceasul acela suprem va face semn celor buni şi-i va salva de la pierzanie. Iată Dumnezeu ne-a făcut semnul Său, neghina să se separe de grâu şi cei buni să-şi deschidă sufletul pentru a fi călăuziţi şi îndreptaţi pe căile Domnului şi astfel vor fi salvaţi de pierzania care urlă cu mânie îri jurul nostru, putându-ne în orice clipă pentru totdeauna înghiţi.
Marcel Bibiri-Sturia

Prima minune arhitectonică
“Nu pot să o descriu”, se exprima Champollion vorbind despre Marea Piramidă, “căci din două lucruri unul: ori cuvintele mele nu vor reda nici a mia parte din cele ce trebuie spus, ori dacă dau imaginea cea mai palidă, aş fi luat drept exaltat, poate chiar nebun”. Egiptologul Ed. Meyer afirmă că e aproape de necrezut ca un asemenea proiect să poată fi executat: “Vis supraomenesc care odată realizat pe pământ, nu se va mai repeta niciodată”.
Deşi Dl. dr. Bibiri Sturia mi-a pus la dispoziţie cu generozitate atâtea pagini ale distinsei domniei sale reviste, mă simt totuşi stingherit când îmi dau seama că trebuie să-mi limitez expunerea doar la câteva aspecte din diversitatea punctelor de vedere din care poate fi studiată piramida lui Keops. Ce să aleg pentru cititorii revistei NEO-EUROPA din cele 147 capitole ale primului volum consacrat Piramidei?
în Apus, mai cu seamă în lumea anglo-saxonă, milioane de intelectuali urmăresc cu încordare până şi cea mai neînsemnată investigaţie în domeniile nesfârşite ale Piramidei. în România însă fu sortit să apară, pentru prima dată, tocmai descoperirea coronament a Marii Piramide, dezlegarea celui mai fecund mister al ei, care unifică pe toate celelalte. S-o mărturisim: în ţara noastră abia se ştie că această relicvă a ascuns timp de 46 de veacuri secrete ştiinţifice sau profetice, pe lângă faptul că pune probleme arhitectonice încă nedezlegate de tehnica modernă.
Doar două exemple: unele blocuri, lungi de 10 m, au fost ridicate la circa 50 m. Inginerii moderni recunosc apoi că azi nu se poate tăia aşa de exact granitul dur, încât pe neobişnuit de lunga lor suprafaţă, blocurile să se unească imperceptibil, de ţi se pare, chiar pipăindu-le, că formează un singur conglomerat. Aceasta e şi părerea ghizilor arabi când susţin că o anumită cameră din Piramidă e săpată în munte, iar nu zidită.
Întreaga bogăţie a Egiptului n-ar ajunge să fie cheltuită cu desfacerea acestor şase milioane tone de pietrărie, înălţate pe un pătrat cu latura de 230 m., mai întins decât o piaţă de 5 hectare. încape între dimensiunile acestei piramide enorma biserică Sf. Petm din Roma, înaltă de 131 m. Platforma prin care e trunchiată piramida e înălţată cu 140,5293 m. deasupra platoului din Gizeh.
Toate popoarele din cea mai veche antichitate au admirat opera lui Keops doar ca pe un colos de o perfecţiune constructivă care făcea să se creadă că e coborâtă de-a dreptul din cer. Grecii, acei înfocaţi admiratori a tot ce poartă pecetea geniului, au considerat Marea Piramidă ca prima dintre cele şapte minuni ale lumii. Dacă celelalte şase minunăţii au dispărut fără urmă, marele miracol al Piramidei, templul ştiinţei pure, va înfrunta veacurile, punând şi generaţiilor viitoare aceleaşi întrebări arzătoare pe care am început să le descifrăm.
Astăzi nu mai poate afla credit părerea că şi Marea Piramidă este un cavou. Herodot scrie clar că Keops a fost înmormântat într-altă parte. Califul, care a violat piramida ermetic închisă, nu a găsit în ea decât un coşciug gol, simbol al învierii, prezentând şi unele formule fizice de cea mai mare importanţă, după cum vom arăta pe larg în lucrarea noastră. Capacitatea acestui coşciug gol este de 168.000 degete piramidale cubice, adică exact capacitatea Arcei Alianţei lui Moise şi a fiecărui dintre bazinele din templul lui Solomon. Vorbind despre această ciudată potrivire, Piazzi-Smith, astronomul englez, zicea:
“Singurul răspuns posibil, pentru explicarea acestei coincidenţe, nu poate fi decât că Dumnezeul lui Israel, care trăieşte veşnic, a inspirat în acest scop şi pe urmaşul lui Sem, arhitectul Marii Piramide şi pe Moise profetul Său şi pe Solomon, alesul şi înţeleptul Său prin excelenţă!”
Dacă s-ar face efective semnalizări luminoase către locuitorii altor planete, limbajul convenţional în stare să le atragă atenţia nu ar fi altul decât figurile geometrice. Când triunghiurile laterale ale Piramidei erau intacte, luciul lor reflecta soarele ca nişte oglinzi gigantice. Sub cerul totdeauna fără nori al Egiptului, opera lui Keops părea coborârea pe pământ a zeului solar.
Probabil că spiritele mult înălţate îşi transmit ideile prin forme şi numere, schema gândirii însăşi degajată de spaţiu-timp aşa cum îl percepem noi. Există aşadar în mijlocul babiloniei pământeşti o întrupare a nobilei limbi cereşti! Ca şi un civilizat care, rătăcind printre sălbatici, dă de vestigiile vreunui înaintaş al său, aşa se bucură de Marea Piramidă cei care aud prin ea, ca şi prin Biblie, “glasul Păstorului”, distins dintre zecile de mii de jargoane filosofic-religioase.

începutul revelaţiilor

Datele geografice Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul piramidei lui Keops împarte exact în două delta Nilului.(Planşa 1) Acesta e meridianul ideal, căci trece prin cel mai mult uscat, divizându-1 în două părţi egale. Se poate face o experienţă, decupând planisfera (uscatul) pe un carton. Tăind-o prin meridianul Piramidei, ea cântăreşte la fel şi de o parte şi de cealaltă. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin inima tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei ce cuprinde taina lui Osiris.
Acest zeu, exceptând miturile vulgare asupra lui, e un inexplicabil simbol al Mântuitorului lumii întregi. Despre el tratează cea mai veche carte a istoriei: “Cartea morţilor”, al cărui titlu în limba egipteană este: “Exodul spre lumină”, ea fiind o călăuză religioasă filosofico-astronomică în invizibil. Unii pretind că după textul ei s-a conceput structura Marii Piramide. Este adevărat că alegoria solar-osincă joacă un rol considerabil în sistematizarea pe cale arhitectonică a principalelor date cosmografice. Nu te poţi abţine să nu faci şi juste comparaţii între planul epocilor, aşa cum e redactat în Biblie, şi între uimitor de potrivitele relatări ale Piramidei. Bănuiesc că aceste afirmaţii par riscante cititorilor care n-au fost conduşi, pas cu pas, în procesiunea sacro-ştiinţifică a iniţierii celei mai de neaşteptat. De aceea să revenim la abecedarul piramidic, singurul cunoscut mai bine, chiar şi în străinătate.
Vârful Piramidei este aşezat precis pe latitudinea 30°, ţinând seama de refracţia atmosferică. Coordonata aceasta (a treia parte din distanţa de la polul Nord la Ecuator) o pot socoti ca ecuator al terenurilor locuibile, căci de la colţurile continentelor sudice până la polu!. Sud nu e decât apă, pe aceeaşi întindere de 30°. Francezii au descoperit multe potriviri dintre măsurile Marii Piramide şi datele geodezice. Un exemplu:

Planşa 1
Cvadrantul deltei Nilului. Marea Piramidă se află în centrul geometric şi în acelaşi timp la extremitatea sudică a cvadrantului.

Doc1-11 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul. Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului” (Isaia 19:19-20a).

Perimetrul bazei este a 120-a parte dintr-un grad al Ecuatorului. După calculele mele, latura răsăriteană (baza nu e un pătrat riguros, din motive astronomice) înmulţită cu 480 (4/3 din gradele cercului) dă lungimea unui grad de meridian, măsurat la latitudinea medie de 45°, al cărui minut este mila marină de 1852 m.

Datele astronomice

Ocupând Egiptul, englezii au măsurat Piramida, fireşte, cu măsurile lor de lungime. A fost o surprindere generală când s-a comunicat că o latură a bazei are 365 de coţi şi aproape un sfert, deci zilele dintr-un an cu fracţiunea de zi calculată atât de precis, că dacă s-ar fi ştiut aceasta, nu ar fi existat atâtea calendare prost alcătuite (Planşa 2). Chiar egiptenii se necăjeau cu un calendar fără ziua bisectilă, ceea ce aducea o perturbare nemaipomenită. La răstimpuri, sărbătoarea secerişului cădea când Nilul se revărsa, iar slujba revărsării se oficia când Nilul era aproape secat! Faptul acesta constituie unul din argumentele că planul Piramidei nu a fost dezvăluit nici constructorilor lui, aşa cum scrie apostolul Petru despre profeţi. Anumite considerente astronomice, deduse mai ales din stratul al 50-lea de blocuri, platoul constructiv spre care tind coridoarele ce arată mersul vremurilor, ne obligă să acceptăm noua ipoteză că templul acesta priveşte, am putea zice exclusiv, epoca noastră. Iarăşi anticipez, lucru ce poate nu convine începătorilor în studiul de faţă. Pentru a putea pătrunde tainele de ordin spiritual ale Marii Piramide, trebuie să pătrunzi mai întâi sutele de mici premise piramidice. Aşa se întâmplă şi în cunoaşterea universului. Veritabilii savanţi sunt spiritualişti; ei se apropie cel mai mult de taina centrului de neatins al creaţiunii, pentru că ei se degajă prin studiu de conceptele informe ale maselor care mişună la baza aşezărilor piramidice.Perimetrul bazei conţine, în degete piramidice, zilele şi fracţiunile de zi din 100 de ani. Această măsură e ca şi incia engleză sau ţolul, a 25-a parte din cot, având 25,426f 4 mm. Cum se face că măsurile engleze sunt aproape identice cu ale Piramidei şi cu cele de la Templul din Ierusalim, neutilizate decât la aceste două clădiri enigmatice? Răspunsul necesită un lung capitol. Cotul utilizat de constructorii Marii Piramide este unitatea de măsură ideală, după cercetările geofizicienilor, căci este

Planşa nr. 2

Construcţia bazei Marii Piramide
(Scobitura în zidărie este mult exagerată pentru a arăta efectul).

Doc2-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

AB = 365,242 coţi sacri = numărul de zile din anul solar
AEFB = 365,256 coţi sacri = numărul de zile din anul sideral
AbB = 365,259 coţi sacri = numărul de zile din anul anomalistic

a zecea milioana parte din raza polară a pământului, lungă de 6356,7 km. Metrul nostru este dedus greşit dintr- un grad oarecare al meridianului, într-o vreme când nu se ştia că Pământul nu e un glob perfect. De aceea el nu redă numeric proporţiile universului, pe când, de exemplu, numărul de coţi ai înălţimii verticale_(232,52) arată, în primele cinci cifre, câte raze polare terestre se cuprind între Soare şi Pământ. Cei 147,803 m. ai înălţimii verticale a Piramidei nu exprimă decât milioanele de km ai acestei distanţe, fără de care nu s-ar putea efectua celelalte măsurători cosmografice în ceea ce priveşte: spaţiul, timpul, materia, energia. Un miliard de piramide încap între planeta noastră şi astrul zilei, socotind depărtarea la data de 17 februarie, căci ea variază după anotimpuri. Distanţele celelalte se deduc din diversele nivele ale subsolului Marii Piramide. Aşadar şi unitatea de măsură cosmografică e ascunsă în acest rezervor de date ştiinţifice.

Datele profetice

Suma celor două diagonale ale bazei e de 25.826,52 degete piramidice, tocmai anii din perioada numită de Platon “anul divin” care este mult importantul ciclu a precesiunii echinocţiilor. în decurs de aproape 26 milenii, punctul vernal parcurge cele 12 constelaţii zodiacale, în tot atâta timp, axa polilor descrie pe cer un larg rotocol. Stelele din preajma acestuia devin rând pe rând polare.
Perimetrul stratului 50 al Piramidei, rezervat epocii noastre, prin ascensiunea spaţială şi cronologică a coridoarelor, măsoară tot 25.826,52 degete cât anul precesional; pe când numărul zilelor dintr-un an îl dă de astă dată diagonala acestui strat. în pătratul mai mic se întâlnesc deci aceleaşi valori de la pătratul bazei, numai că intervertite. Anul zilelor omeneşti (365) este deci ascuns înăuntrul pătratului ce poartă chivotul, aşa cum sunt invizibile diagonalele bazei ce deţin secretul “anului divin”. Aici sus “plinirea vremii” divine e singură scoasă în evidenţă, ca şi când ar arăta că în cadrul ei, iar nu din socotelile strâmte, se întâmplă evenimentele actuale. într- adevăr, chiar din războiul trecut, omenirea a păşit pe platforma celui de al 50-lea etaj al Piramidei, număr simbolic ce arată mari înnoiri, fiind în Biblie început de veac septimal,.adânc semnificativul an jubiliar ce revenea după fiecare 49 de ani. Bineînţeles că astfel de răsturnări a valorilor vor fi precedate de “ziua ispăşirii” care echivalează cu “marea strâmtorare”, astfel cum ne arată cele două Testamente biblice, în perfectă concordanţă cu simbolismul geometric al coridoarelor scunde.
Aceste reforme, ce se vor efectua deplin doar prin intervenţia directă a Dumnezeirii, după cum spune Biblia,se pregătesc şi prin războiul de faţă. Doar cei purificaţi se vor bucura de binefacerile erei celei noi, restul vor fi daţi la rebut, prin cele mai groaznice cataclisme. Vom avea nu numai o Europă nouă, ci pământul întreg va fi refăcut în întregime. (Planşa 3)
Măsurând interiorul Marii Piramide în degete, s-a observat că dimensiunile încăperilor, coincid minuţios cu perioadele din istoria omenirii. Fiecare întretăiere de linii din planul ei marchează un eveniment epocal. Nu-i nimic arbitrar în această schiţare spaţială a timpului, căci datele astronomice incluse în structura Piramidei incomparabile îţi pun la îndemână scara de proporţie, valabilă şi profetică, deoarece am văzut că un ţol piramidic echivalează cu un an. Fracţiunile de ţol, măsurate micrometric, chiar cu 7 zecimale, pot arăta până şi secunda când s-a încheiat o epocă. De exemplu: Exodul (prefigurarea jertfei de pe cruce) la 2513,555469 ani după Adam; naşterea, botezul şi răstignirea Mântuitorului, (toate în perfectă concordanţă cu cronologia biblică), precum şi războaiele mondiale.
Astfel de proorocii, precis redate în Piramidă, au atras atenţia lumii întregi, mai mult decât datele ei astronomice. Astăzi, mai curând ca oricând, cei ce o cunosc numai din articolele de senzaţie, o consultă asupra desfăşurării evenimentelor actuale. Curiozitate în parte îndreptăţită, dar de care au abuzat unii. Calculatorii pripiţi se vede că nu ştiu ce scria Newton şi anume că scopul prorociilor biblice nu e să facă pronosticuri, ci abia după împlinirea lor să fie martore că Cineva le-a aranjat, de vreme ce au fost impecabil prezise.
Noi însă nu putem afla, după bunul nostru plac, cheia prin care revelaţiile devin clare ca lumina zilei, cum e cazul cu relatările despre trecut. Cine ar fi prevăzut, de exemplu, că s-a fixat în Piramidă izbucnirea revoluţiei bolşevice prin prelungirea invizibilă a unui perete situat dedesubtul anticamerei?
Trebuie să cunoşti mai întâi liniamentele generale ale istoriei, ca

Planşa nr. 3

Doc3-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Cele două coridoare din Marea Piramidă

 să descurci cu oarecare siguranţă prelungirea lor în viitor,dar această sinteză n-o obţii decât studiind serios Biblia.

Cu titlu de document, dau în planşa 4 fotocopia unei schiţe a interiorului Piramidei, semnată de celebrul piramidolog D. Davidson, apărută în numărul festiv din februarie 1935 al revistei The National Message.
S-a părut ciudat tuturora că aici se află schiţa istoriei biblice. în loc de obişnuitele hieroglife prin care se lăudau suveranii ctitori. După cele spuse de Herodot, Keops n-a făcut decât să asculte de porunca Divinităţii când a executat planul misterioasei clădiri, plan transmis, dacă e să credem unele manuscrise vechi arabe, patriarhului Enoh. în timpul construcţiei templele zeilor au fost închise, o dovadă în plus că această primă piramidă este dedicată singurului Dumnezeu.
planşa nr. 4

Doc4-11 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Sunt nenumărate datele astronomice şi profetice ale Marii Piramide. Acestea însă apar măsurând nu piramida zidită, ci aceea doar schiţată pe teren de înşişi constructorii ei, prin nişte linii săpate împrejurul bazei. (Planşele 5 şi 6)

Doc5-1 Taina tainelor din Piramida lui KeopsDoc6-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Această ramă nu are nici un scop practic sau estetic, ci numai unul filosofic: să contureze piramida cea nematerială, singura prin care se obţin datele precise asupra cosmosului. Nici anul obişnuit, nici anul cosmic de 25.826 ani şi nici raza vectorială a orbitei (23.252 raze polare) nu reies din măsurarea zidăriei. Doar înălţimea ideală este aceea care dă reducerea, de 10 la puterea noua, a distanţei Soare-Pământ. Vârful teoretic se află împărţind la 2 p perimetrul ideal, căci înălţimea verticală, luată ca rază, descrie un cerc lung cât perimetrul bazei. Se dă astfel rezolvarea, singura cu putinţă, a cvadraturii cercului! Nici în cazul de faţă nu s-a lucrat cu supoziţii, căci lespezile acoperământului au înclinarea cerută de unghiul lui
3,1416. Iată deci că Piramida construită sub faraonul Keops încorporează şi raportul acesta, pi (3,14), extrem de util, cunoscut cu exactitate doar prin calculul infinitesimal modern pi dă naştere multor proporţii din piramida aceasta, redând astfel prin linii drepte cercurile din cosmografie.
Piramida propriu-zisă este construită ceva mai înăuntru decât indică fundaţiile rămase inutilizabile. Dacă ne-am lua după aparenţe, nu ne- am putea explica realizarea redusă a piramidei decât că Keops a ordonat o schimbare a primului plan ce îmbrăţişa o concepţie mai vastă. “Economisirea aceasta de material” poartă însă o adâncă semnificaţie, bogată în tot felul de aplicaţii la descifrarea enigmelor cosmice.

Lespezi uriaşe de calcar alb ce înveleau Marea Piramidă.

Factorul deficient 286

Diferenţa dintre înconjurul piramidei concrete şi perimetrul celei ideale, nezidite, este fix de 286,1022 degete piramidice. De la platforma, care este baza mică a capului diafan al piramidei ideale, şi până la vârful ei abstract este o verticală invizibilă de 286,1022 dg. Era în planul construcţiei această ciuntire a vârfului, tocmai cu acelaşi număr urmat de aceeaşi suită de zecimale, exasperant de precise. Cine priveşte Soarele de la baza piramidei, în ziua echinocţiilor, îl vede completând golul de pe acest tron rezervat lui Osiris sau mai bine zis Aceluia pe care îl preînchipuia: Isus, “Soarele Dreptăţii” (Maleahi 4:2), adică “Soarele Echinocţiului”. (Planşa 7)”Cartea Morţilor” scoate din fenomenele astronomice comparaţii
Planşa nr. 7

Doc7-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Piramida ideală reprezentând scopul divin pentru planeta noastră prin Isus Christos care este simbolizat prin vârful aşezat pe locul lăsat liber.

mai presus de metafizica celorlalte religii, făcându-te să crezi ori că autorul ei a fost inspirat, ori că geniile de atunci depăşeau pe cele de azi în puterea de sintetizare.
Omniprezenţa lui 286 în geometricul templu al ştiinţei-religii scoate în relief piramida cea mai presus de simţuri care îmbracă pe cea reală zidită din toate părţile, ca un nimb astral. Piramida ideală rezultă din adausul pretutindeni al acestui “factor deficient sau de deplasare”, numit astfel de către cel mai mare piramidolog: D. Davidson, din pricină că axa coridoarelor e deplasată spre răsărit tot cu 286 dg. faţă de jumătatea laturii de nord a bazei.
Interiorul Piramidei este şi el impregnat de acest număr, fără de care nu poate fi concepută nici o interpretare astronomică sau profetică a Marii Piramide. Numerele piramidei tangibile nu spun nimic sau prea puţin. La nici un alt monument din lume nu se mai întâlneşte o structură asemănătoare, ca un număr să se afle ţesut în toate dimensiunile. “Acest factor 286″, scrie Davidson, “e de o valoare transcendentă, aşa cum se manifestă de la un capăt la celălalt şi într-un chip pe care ingeniozitatea creierului omenesc este complet incapabilă să-1 imagineze”. G. Barbarin, popularizatorul lui Davidson, scrie şi el despre 286 astfel: “Aici atingem unul din punctele cele mai delicate, cele mai complexe şi cele mai semnificative din Piramidă. Acest număr, extraordinar de precis, se regăseşte pretutindeni în structura Marii Piramide, constituind, la drept vorbind, motivul central ştiinţific al alegoriei piramidice”. Forman în “Les propheties â travers Ies siecles” scrie că “Anomalia aceasta, prin care întreg sistemul e deplasat faţă de centru, constituie încă pentru piramidologi o ENIGMĂ DIN CELE MAI DE NEDEZLEGAT din tot studiul Marii Piramide”. (Planşa 8)
Istoricul aflării acestui leit-motiv al piramidei lui Keops este o garanţie că nu a fost inventat pentru nevoia unei cauze. Dezlegarea enigmei lui nefiind adusă la cunoştinţa publică decât anul acesta şi numai în România, nici n- a avut cum să fie susţinută de marele piramidolog, care doar a semnalat ubicuitatea acestui număr în piramida ridicată parcă anume pentru el. Aflarea lui se datoreşte contramăsurătorilor oficiale efectuate de vestitul arheolog Flinders Petrie, ca’să combată pe celebrul astronom şi piramidolog Piazzi Smith. Primii care au observat empiric acest adaus aplicat pretutindeni piramidei concrete, nefăcând

Planşa nr. 8

Doc8-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Latura nordică a Marii Piramide
Observaţi deplasarea intrării spre stânga, la est faţă de axa centrală şi absenţa piesei din vârf. Mărimea deplasării este de 286 ţoii (1 ţol = 2,54 cm), aşa numitul factor de deplasare

coordonarea, au conchis că aici e o “eroare de construcţie, inerentă unei aşa enorme clădiri”. Cum putea fi însă o eroare de 7,2745489 m = 286,1022 degete la acei arhitecţi care în atâtea detalii ale clădirii au prevăzut până şi sutimile de miimi de milimetru? Trebuie să fii prea sceptic ca să le atribui atâta lipsă de calcul.în afară de vârf, de perimetrul bazei şi de ţolii deplasării coridoarelor, numărul cheie al Marii Piramide se mai întâlneşte la diferenţa între diagonalele reale şi cele ideale, iar sub forma de 2,861022 coţi la diferenţa între o latură ideală şi una reală. Mai sunt multe alte forme sub care se ascunde numărul acesta enigmatic, dar nu vom mai aminti decât prezenţa lui la locul cel mai însemnat din acest templu al spiritualităţii: e vorba de diferenţa de 286,1022 degete între tavanul galeriei scunde ce arată epoca mozaică şi între tavanul Marii galerii, la începutul ei nordic, acolo unde, pe scara cronologică a Marii Piramide, e plasată răstignirea Domnului şi începutul epocii creştine (Planşele 9 şi 10). Numai numărul acesta dă un sens îngrămădirii de pietre. Tot aşa în Univers există ceva şi Cineva pentru care merită să trăieşti. Adăugând la fiecare dimensiune ciuntită bagheta magică a numărului ascuns, transfigurezi prin aceasta orice colţişor din Marea Piramidă. Tot ansamblul ei, astfel dirijat, dă o armonie, cu adevărat a sferelor cosmice.

Tonul pare declamator, dar în mijlocul indicaţiilor, probabil plictisitoare pentru unii ca şi învăţarea gramaticii, pe baza lecţiilor învăţate deja, vreau să fac auzit ecoul de tunet îndepărtat al maiestuosului Verb divin. Urmărind cu sârguinţă labirintul geometric al Piramidei, ajungi să distingi cum răsună dinspre “sala Adevărului în lumină” limba Patriei de Sus, graiul Celui Strălucit = Osiris nemistificat de preoţii egipteni.
Cel profan în cuceririle ştiinţifice crede că ceea ce este sub ochii şi mâna lui e adevărata realitate. Chimistul şi fizicianul ştiu însă că însuşirile atribuite obiectelor pipăibile nu-s decât calităţi subiective, necorepunzând obiectelor în sine. La fel şi piramida reală e literă moartă până n-o însufleţeşti cu spiritul care pătrunde şi o învăluie de pretutindeni, cu cel al numărului ce formează nevăzuta piramidă ideală. în “irealul”, singurul existent totuşi, al piramidei abstracte îşi regăsesc toate dimensiunile raţiunea lor de a fi. Dacă nu pricepem cele apropiate de experienţa noastră, cum vom vorbi despre Slava ce depăşeşte graniţele universului?

plansa 9

Doc9-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Planşa Nr.10

Doc10-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Tranşarea nodului gordian
G. Bournier şi atâţia alţii, afirmă că “secretul Marii Piramide face parte vădit din domeniul interzis”. Iată însă că Cerul a găsit cu cale să dezvăluie în sfârşit ceea ce patru milenii a ţinut ascuns. Nu s-a descoperit misterul misterelor din Marea Piramidă decât acum la sfârşitul veacurilor,căci în dezlegarea lui se cuprinde şi înţelesul acestor cuvinte ale Domnului Isus: “Dacă ucenicii vor tăcea, pietrele vor striga” (Luca 19:40). Iată că a sosit vremea când spinoasa enigmă arheologică, declarată ca de nepătruns chiar de către cel care şi-a dat seama cel mai bine de importanţa ei, este dezlegată strict matematic, fiindcă exclusiv pe calea numerelor ne vorbeşte monumentul cel mai straniu al omenirii.
Ştiinţa în sine nu este altceva decât aplicarea aritmeticii şi geometriei. Tot ce este ştiinţă exactă şi experimentală se reduce la numere.
Providenţa a pregătit pe dezlegător să înţeleagă graiul numerelor, căci prin numere se cârmuieşte lumea. Am iscodit iilosolia pitagonciană, am întrebat toate ştiinţele, care prin numere se unifică, şi mai presus de toate, am aprofundat studiul Sfintei Scripturi. După vreo douăzeci de ani de cercetări am obţinut ca rezultat “legile seriilor septimale” care odată şi odată se vor aplica în toate domeniile cunoştinţelor omeneşti.
Nu vorbesc despre ele acum, ci numai de utilizarea sistemului septimal în piramidologie. Dacă nu aş fi lucrat atâta vreme cu el, nu mi-ar fi venit în minte să “traduc” pe 286 din numărătoarea obişnuită în cea din 7 în 7. Arheologii din Apus nu s-au gândit să toarne pe zecimalul 286 în grupe de 7, căci, după câte ştim, nu s-a mai ocupat altcineva cu echivalarea numerelor în acest neobişnuit sistem aritmetic. Creierul şi limbajul omenesc, de când s-a pomenit nu a cugetat şi nici n-a exprimat numerele altfel, decât în grupe de câte 10: unităţi, zeci, sute, mii, zeci de mii… şi nicidecum nu s-a oprit la 7 unităţi, care formează seria septimală, (în loc de 10), iar 7 serii să formeze o grupă şi mai mare: 49. număr corespunzător sutei zecimale ş.a.m.d. Din cauza aceasta, sunt obligat să scriu despre:
însemnătatea numărului 7
Ceea ce este cotul sacru pentru dezvăluirea atâtor date astronomice ascunse în dimensiunile Marii Piramide, este şi numărul 7 pentru interpretarea rezultatelor măsurătorii, fiind privit ca hieratic din cea mai îndepărtată antichitate. Fără numărătoarea din 7 în 7 este de neconceput să afli sensul factorului deficient al Piramidei enigmă. Nu-mi este greu să spun dintru început cu ce număr septimal se traduce 286, dar nu e folositor pentru cititor, până nu îl deprindem cu mentalitatea septimală. Probabil că sistemul acesta aristocratic era mânuit cu multă dexteritate de către iniţiaţii templelor, dar cum n-a ajuns până la noi decât ecoul acestui sistem secret, ne mărginim să indicăm câteva frânturi, menite să convingă despre importanţa numărului 7 ca încheietor al seriei. Cu echivalarea numerelor în clase septimale nu se ocupă nici aritmetica superioară decât în treacăt, cu indicaţia vagă că se pot înşirui numerele şi în alte sisteme: binar, trinar, * quaternal, quinal, sexagesimal, în duzine. Nevoia m-a făcut să formulez şi regulile aritmetice ale transformării, ele depăşind cadrul acestui articol.

După cum lungimea cotului piramidic şi a submultiplului său degetul este dată pe un relief din interiorul Marii Piramide, tot aşa sistemul septimal este recomandat ca dezlegător al tainei piramidice prin cele 7 etaje ale Marii galerii, nişte trepte în formă de boltă, care se prelungesc din cele 286,1022 degete ale peretelui nordic al acestui coridor. Marea Piramidă mai conţine numărul enigmatic şi în cele 7 coridoare ale ei. Proporţiile principalelor dimensiuni ale acestei Piramide cuprind pe 7 astfel: latura bazei e cât 7 divizori comuni înmulţiţi cu p, muchea cât 7 divizori comuni x 3, înălţimea verticală cât 7 divizori comuni x 2.
Marea Piramidă, fiind imaginea schematică a sistemului solar, proporţiile ei corespund cu ale acestuia. Egiptenii nu socoteau o întâmplare că Nilul se vărsa în mare prin 7 guri şi că avea 7 nivele (cădea în 6 cataracte). In Delta lui înfloreau 7 oraşe. Templul lui Denderah avea intenţionat 7 porţi, de comparat cu cei 7 stâlpi ai înţelepciunii. Templul lui Abydos avea 7 capele, iar până la templul din Kamac al lui Amon te suiai prin 7 trepte. Şi în filosofia egipteană erau cunoscute seriile septimale. Dăm un singur exemplu:
egiptenii ştiau că fiinţa umană e constituită din 7 principii. în natură, tot ce face esenţa ei este seriat după 7. Am găsit nenumărate serii septimale, bine studiate. Fără să intru în amănunte, amintesc pe cele mai simple cu putinţă: Curcubeul are 7 culori, gama muzicală e compusă din 7 trepte. Muzica se scrie cu 7 valori de note, iar nuanţele muzicale sunt tot 7. Pitagora inventase un instrument muzical cu 7 coarde, pentru a fi în acord cu armoniile din natură, datorită acţiunii numărului 7, cel mai respectat în filosofia lui matematică. Pământul are 7 zone climaterice, repartizate după simetria enunţată într-una din legile seriilor: la capetele seriei (1 şi 7) sunt cele două zone polare. Lângă ele (2 şi 6) sunt zonele temperate, urmate de cele toride (3 şi 5) care sunt de o parte şi de cealaltă a zonei ecuatoriale (4). Luna are 7 faze, omul 7 vârste, creierul 7 straturi de neuroni. Capul intră de 7 ori în statura umană. Gestaţia la om şi animale durează perioade alcătuite din zile multiplii de 7. Planta tipică e compusă din 7 părţi: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori, fructe şi seminţe. Fiecare din aceste părţi se divid şi subdivid septimal. La fel şi în alte ştiinţe. Doar un exemplu din geometrie: Două cercuri nu pot avea între ele decât 7 poziţii: externe, tangente externe, secante,.tangente interne, interne, concentrice şi identice. O serie mecanică: spaţiu, materie, număr, mişcare, formă, energie şi timp. Această serie e foarte cuprinzătoare, determinând geografia şi istoria, chimia şi fizica, aritmetica şi geometria, toate pivotând în jurul lui 4 ca centru. Sunt atâtea şi atâtea serii, mai ales filosofice, dar ne oprim aici.
Numărul 7 cardinal e menţionat direct în Biblie de 287 de ori, deci cât numărul prin excelenţă piramidic, indicându-ne şi pe calea aceasta că enigma lui 286,1 nu se poate soluţiona decât cu sistemul septimal. Numărul 7 ordinal e pomenit de 98 ori în Sfânta Scriptură, iar 7 distributiv de 7 ori, în total de 392 ori, adică 7 x7x7+7×7.
Indirect, numărul 7 se află de nenumărate ori în Cartea Sfântă, până şi în numărul de capitole, fraze, cuvinte, litere, forme verbale sau împrejurări, etc. Se înţelege că e vorba doar de originalul celor 70 de cărţi ale Bibliei, în limbile sacre, concepute mult timp înainte de a lua fiinţă poporul grec sau evreu. Nu e fără rost faptul că săptămâna are 7 zile. în Vechiul Testament exista şi săptămâna de 7 săptămâni, săptămâna de 7 ani şi săptămâna de 7 milenii, de unde se deduce că mileniul spre care păşim va fi readucerea sabatului creaţiunii, raiul terestru. În templu erau 7 obiecte principale, toate aşezate după sensul aflat prin legile seriilor. Amintim misteriosul candelabru cu 7 braţe ce se acordau unele cu altele în jurul unui pivot central. El simboliza, printre altele, că adevărata lumină ne vine prin sistemul septimal. În capitolul 13 din Matei sunt 7 parabole ce se pot studia paralel cu cele 7 epoci ale cârmuirii divine. În Apocalipsă, 7 e pomenit de 7X7, iar principalele lucruri despre care tratează această carte profetică sunt orânduite în 7 serii de câte 7.

Cercul divizat septimal
Cu această sumară pregătire, putem înţelege mai uşor cercul cu numere de la 1 la 343 pe care le-am repartizat în grupe de 7, din ce în ce mai mici (Planşa 11). Cu ajutorul subdiviziunilor, aflăm cu ce număr din sistemul septimal corespunde fiecare dintre aceste 343 numere zecimale. Pentru uşurinţa transformării numerelor, se pot colora sectoarele din cerc cu cele 7 culori ale spectrului solar, căci se disting astfel mai bine cărui număr aparţin şi apoi pentru motivul că Soarele joacă un rol considerabil în simbolismul astronomic-piramidic. Soarele era socotit ca imaginea lui Osiris, care în mod frapant preînchipuia pe Christos. Aceste afirmaţii desigur cer dovezi amănunţite pe care le-am dat într-un voluminos manuscris. Aspectele sub care am studiat Marea Piramidă fiind numeroase, nu li se pot enumăra nici măcar titlurile într-un simplu articol.
Sectoarele divizate şi subdivizate la infinit, tot mereu după numărul 7, arată destul de clar cum se traduce un număr obişnuit (din cele menţionate pe tablou) în numere septimale, cărora le-am dat aici notarea lor, mai simplă decât a cifrelor’arabe. Presupunându-le colorate, ele se exprimă şi mai uşor. Să luăm ca exemplu de preschimbare chiar pe 286. El figurează ca al ŞASELEA număr periferic din sectorul mijlociu 41, care la rândul lui, e a ŞASEA diviziune din al ŞASELEA mare sector. Obţinem deci Nr. 6.6.6. septimal. în limbajul culorilor-numere, numim pe 286 astfel: Indigo din indigo, din indigo, culoarea cea mai sumbră, foarte potrivită cu sensurile numărului 6, după cum şi celelalte culori se potrivesc cu numerele ce le corespund în ordinea septimală.

Doc11-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Să demonstrăm şi altfel echivalarea lui 286 zecimal cu 6.6.6.

Numerele de la 1-343 (zecimale) plasate retrograd i/i diviziunile sistemului septimal. Cu ajutorul acestei planşe se pot afla şi numerele clasate septimal, sub raportul distanţării de la punctul O, fie în mişcarea aparentă, fie în mişcarea directă. Pătratul punctat reprezintă baza piramidei al cărei perimetru este egal cu lungimea circumferinţei descrisă de înălţimea verticală luată ca rază. Avem aşadar raportul R x pi: 2 = o latură bazică, iar R x 2 pi = circumferinţa-perimetru. Deschiderea compasului cât raza taie exact de 6 ori lungimea cercului. Unul din colţurile hexagonului format de rază cade în dreptul lui 286, descriind astfel un triunghi cu laturile egale, cuprins între punctul iniţial-final, centru şi 286. Versetul din cerc sintetizează Biblia, prezentând multe armonii. Un exemplu: De fiecare culoare a curcubeului, revin câte 3 cuvinte în ordinea naturală a textului grecesc, tradus aici ad literam. înţelesul celor 21 cuvinte se potriveşte cu precizie cu semnificaţia culorilor corespunzătoare din acest “curcubeu al Noului Legământ”‘.

septimal. Pornind numărătoarea pe cerc de la punctul zero, în sensul cum se mişcă acele unui ceasornic, adică retrograd, parcurgem 5 sectoare mari ce corespund sutelor. Intrăm apoi în sectorul al Vl-lea şi înaintăm peste 5 sectoare ale lui ce corespund zecilor şi ne aflăm în subsectorul 41, al Vl-lea din 6 precedent. Pe 286 îl găsim abia după ce mai traversăm alte 5 sectoare ce corespund unităţilor. Numărul tainic al Piramidei este aşadar situat ÎN 3 sectoare numerotate fiecare cu 6, aşa cum scriem zecimal pe 666, de care s-a şi început să se facă mare caz. Calculele unora sunt însă în parte arbitrarii, în tot cazul premature, căci după Biblie apariţia supremului Anticrist, supraomul diabolic, e condiţionată de anumite evenimente încă nerealizate: reînfiinţarea imperiului roman, reclădirea Templului din Ierusalim etc.

Numărul fiarei

În Apocalipsa cap. 13 versete 17- 18 este arătat 666 ca semn distinctiv al lui Antichrist: Fiara a făcut ca toţi să primească semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei, căci este un număr de om. Şi numărul ei este 666. Manifestarea numărului acesta în 286, care este cheia atâtor taine astronomice, pe drept surprinde pe cel care se aştepta ca numărul enigmă să înfăţişeze altceva decât antiteza lui Christos. Pentru lămurire, dăm câteva reflecţii, în locul multor capitole în care tratez despre 286 privit ca 666, precum şi despre sensul defavorabil atribuit numărului şase în diferite domenii.
Devierea coridoarelor faţă de axul central, interpretată ca devierea istoriei lumii de la “planul armoniei divine”,justifică îndeajuns prezenţa numărului nefast în Piramida ce simbolizează sub diverse aspecte sistemul solar, omenirea şi pe om. Numărul bestiei antichriste mocneşte în fiecare om depărtat de Dumnezeu. Că blazonul e leu, vultur, urs, ori lup, tot fiară este. Doar Căminul spiritual ne domesticeşte. Cifra 6 repetată de 3 ori (în cele 3 sfere: trup, suflet şi duh) e numărul omenescului, al nedesăvârşirii, al eşuării, al trudei fără sărbătoare, etc. în folclor, sustragerea unei unităţi dintr-un ansamblu, cum e 7, produce adesea nenorociri sau prevesteşte ceva sinistru.
Lui 666 îi lipseşte în trei rânduri câte o unitate, tocmai capul, până la 777 al armoniei divine, înfăţişată pe cerc prin meridianul din dreptul lui 7, 49 şi 343. Piramida văzută este uşor trunchiată, lipsindu-i din înălţimea verticală ideală 286,1022 degete. Vom vorbi mai departe despre sensul acestei decapitări, despre mica piramidă invizibilă a vârfului care recapitulează principalele simbolisme piramidice.
Pe de altă parte, am văzut din datele extrem de precise ale coridoarelor că Piramida face din jertfa lui Isus centrul ei şi implicit al cosmosului, deoarece la data răstignirii se încrucişează (riguros în 4 unghiuri drepte) planul ecuatorului ceresc cu linia ce porneşte de la steaua polară spre centrul bazei piramidice. Paralela 30, spre care ţinteşte vârful Piramidei, e chiar peretele nordic al Marii galerii, verticală ce marchează ora când Mântuitorul Şi-a dat duhul, zicând: “S-a împlinit!”. Acest ultim cuvânt al Său, din cele 7 rostiri de pe cruce, se potriveşte, cum nu se poate mai bine, cu încrustarea lui la începutul Marii galerii, într-adevăr, coridorul scund al “adevărului în umbră” (cum îl numesc textele egiptene) se înalţă aici dintr-odată, de 7 ori, dând loc epocii “Adevărului în Lumină”, deci împlinirea celor prefigurate în Vechiul Testament, căci numărul 7 arată ceva deplin. Diferenţa de 286, 1022 degete între tavanele acestor două galerii e singurul loc din Marea Piramidă unde 286 poate fi socotit ca o completare concretă, cu condiţia să urcăm pe coridoarele ascendente, spre chivotul din “Sala mormântului deschis”. Coridorul cu înfăţişare de templu solemn se micşorează însă de 7 ori dacă intrăm în coborâşui spre Exod, adică spre data introducerii legii provizorii. Numai în sensul acestei regresări, (mişcarea retrogradă), putem spune că răspântia din punctul crucificării conţine pe 286 sub aspectul de 6.6.6. Intruziunea numărului antichristic se produce aşadar şi în dreptul evenimentului crucial când toate “puterile întunericului” asaltau pe Cel răstignit în locul nostru.

Isus răstignit ca Şarpele de aramă

Marele mister, misterul central al creştinismului, constă în faptul că pe Golgota Domnul Isus nu numai că a purtat fărădelegile noastre, dar S-a şi “făcut păcat în locul nostru”, cum grăiesc Sfintele Scripturi. Această taină e simbolizată prin şarpele de aramă cu care Domnul S-a comparat în Ioan 3:14. Nilul, ca un balaur, la fel pare răstignit pe “meridianul armoniei divine”. Aşa se face că numai în timp ce pătimea în locul nostru, Mântuitorul poate fi socotit ca purtând numărul 666 al păcatelor fiecăruia din noi, ca unul Care a devenit Locţiitor al nostru. Mielul nevinovat al lui Dumnezeu ispăşea vinovăţia fiarei dinlăuntrul nostru. S-ar putea spune că Satan (în traducere Adversarul) se laudă că pe cruce a ucis pe Fiul lui Dumnezeu, ceea ce este iarăşi o aparenţă, înlăturarea de pe pământ a lui Mesia este numai pentru o vreme, căci Isus a înviat ca biruitor al balaurului spiritual. Infinitul înţeles al morţii Lui răscumpărătoare nu se poate pătrunde când cugetăm cu aparenţele, ceea ce revine la mişcarea iluzorie a bolţii cereşti prin care s-a aflat echivalarea lui 286 cu 666. Poţi să fii perfect convins că Soarele se mişcă iar Pământul stă pe loc, crezând numai ce văd ochii, dar realitatea este tocmai contrariul!
Acum suntem şi mai bine pregătiţi să înţelegem:
Miezul descoperirii
Pentru aceasta, trebuie să consultăm planşa cu cercul divizat septimal: în mişcarea nu spre stânga, ci în mişcarea spre dreapta, cea directă, cea reală, neaparentă. în felul acesta, parcurgem, de la zero până la limita dinspre 343 a lui 286, al VII-lea sector de mărimea cea mai mare (adică a VII parte din cerc) apoi al 42-lea subsector (a 49-a parte din cerc), şi în fine al 287-lea sector mic (a 343-a parte din cerc), în total, am străbătut de 3 ori câte un sector. Aceste trei sectoare corespund: sutei întâi, primului zece şi primei unităţi, cu alte
cuvinte1.1.1. tocmai unităţile ce lipseau lui 6.6.6. ca să atingă extrema lor perfecţiune naturală sau întreita, divina desăvârşire a lui 7.7.7. septimal adică 343 în sistemul zecimal. Mirarea e că 1.1.1. poate fi privit şi ca 7.7.7. (Şi aici rimează 1 cu 7, adică începutul cu sfârşitul, care aproape se confundă). între 6, 41, şi 286 şi între 7, 42 şi 287 lipseau cantitativ aceste 3 unuri ce au calitatea de septuri, fiind toate trei colorate cu violetul slavei.
Nr. 6.6.6. septimal, corect dedus din 286 prin mişcarea aparentă, arată doar poziţia sa ÎN diviziunile septimale. De fapt însă numai aparent este similar cu numărul zecimal al fiarei. Dacă ne plasăm din punctul de vedere al distanţării DE LA punctul iniţial (în felul aflării lui 1.1.1. însă prin mişcarea inversă) în cazul acesta vedem pe 286 ca echivalând cu 5.5.5. într-adevăr, în nr. 6.6.6. septimal, a VI “sută” septimală nu e completă, la fel şi cele 6 “zeci” şi cele 6 unităţi, căci fiecărei clase îi lipseşte ultimul număr.
Abia 342 (7 la cub minus 1) este ca 666 zecimal căci este format • din 6 sute septimale peste care se adaugă 6 zeci depline şi apoi 6 unităţi complete. La 1.1.1 septimal, dedus din 286 prin mişcarea neaparentă, cerinţa aceasta este îndeplinită, căci 1.1.1. cuprinde un întreg sector ce corespunde sutelor, apoi un întreg sector al zecilor septimale şi, în fine, o unitate întreagă, arătând prin aceasta neîndoios că incontestabila interpretare a factorului piramidic 286 este întreita repetare a lui 1.
înălţimea verticală ideală de 5813,01 dg: 17 x 342, vârful (1) predominând astfel întreaga zidire (6′.6.6). Numărul 17 e al 7-lea “număr prim” (indivizibil cu alt număr), deci sistemul septimal într-un aspect mai înalt decât simplu 7.
Ce reprezintă însă 111? Mă înfior la gândul că destăinui acum ceea ce discipolii hierofanţilor ţineau cu jurământ, ca cel mai de pe urmă secret. încă o pregătire, încă un examen şi cititorul va deveni iniţiat al Marii Piramide, candidat să ajungă un adevărat discipol al Aceluia pe care nu îndrăzneau să-L numească profeţii şi marii preoţi ai templelor solare…

În scrierile antice nu existau cifre, la fel ca în tipăriturile chirilice. În lipsa lor, se întrebuinţau literele alfabetului. Cifrele au fost introduse în Europa abia în secolul al XHI-lea. Pitagora şi alţii au folosit din plin prilejul că se utilizau literele ca numere, aşa cum le arată orice gramatică la capitolul rezervat alfabetului ori numeralelor.
Cea mai mare parte din alfabetele antice se pretau la “gematrie”, căci aşa se numea această geometrie a literelor. Astfel în scrierea latină următoarele litere se socoteau ca cifre: MDCLXVI = 1666. La cei vechi gematria era mult uzitată.
Spre exemplu, în “Romanul lui Alexandru” de Pseudo-Callisthene, zeul Sarapis îşi revelează numele prin cifre. Întâlnim gematria şi în inscripţiile din Pergam. Capitolul 39 din “Viaţa lui Nero” scrisă pe Suetoniu, conţine un joc gematric prin care poporul făcea legătură între Nero şi matricidul comis de el. În “graffiti” din Pompei se pot citi pe ziduri însemnări ca acestea: “Iubesc pe aceea al cărei număr e 545″ sau ‘Numărul frumosului ei nume este
45″.
Inspiraţia literă cu literă a Bibliei s-a dovedit şi pe calea aceasta, căci în ambele Testamente totul e “numărat, numărat, cântărit şi împărţit”. În original, expresia: “mene, mene, tekel, ufarsin” îşi are exigenţele ei, ca să poată fi interpretată. Marele Arhitect al lumilor ne-a, oferit o Carte misterioasă care trebuie cercetată, ca de altfel orice altă operă a LUI, după cerinţele ştiinţei experimentale bazată numai pe numere. Am descoperit atâtea formule în Biblie câte nu le” poţi. cuprinde… Planul ei, conceput după o matematică transcendentă nu poate fi atribuit întâmplării.

O profeţie uimitoare

Până la demonstrarea pur ştiinţifică a lui 286, expusă în primul nostru volum asupra Marii Piramide, dăm numai o mostră biblică ce ne conduce şi ea, prin alte mijloace mai uşor de înţeles la dezlegarea enigmei enigmelor din “Biblia de piatră”. Astfel profetul Isaia (Is. 19:19) vorbeşte în mod direct despre un monument, aşezat tocmai undeesteMarea Piramidă, la marginea deşertului şi care va sluji “ca mărturie pentru Cel Veşnic” (Planşa 12). Vremea este aproape. Ceea ce facem aici e doar începutul unei noi etape piramidologice.

Doc12-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Semnificaţia celui de al 5449-lea ţol din planul Marii Piramide.
Platforma din vârful Marii Piarmide se află la al 5449-lea strat de inci măsuraţi de la baza Piramidei.

De remarcat că valoarea numerică a textului biblic ebraic din Isaia 19:19-20 este 5449. ”

P251014_08.211 Taina tainelor din Piramida lui Keops

 în capitolul 9 versetul 5, valoarea numerică a literelor ebraice dă consonanţe uluitoare cu numărul tainic al Piramidei.
Dăm mai jos fotocopia acestui verset după textul ebraic.
Primele două cuvinte fac parte din versetul 4, citit de la dreapta spre stânga, după norma limbilor semite.

P251014_08.2311 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Litera din marginea dreaptă arată pe 5, numărul de ordine al versetului cuprins între acoladele adăugate de noi. Cuvântul subliniat din rândul 3 se citeşte Pele, acesta fiind dezlegarea misterului ascuns în 286. Punctele sunt vocalele ce n-au valoare numerică. Cele şase trăsături de unire din text despart cuvintele. Ele nu se socotesc printre cele 66 litere ale originalului reprodus după Biblia poliglotă.
Isaia capitolul 9 versetul 5

“Căci 30
un Copil 44
S-a născut 44

nouă; 86
un Fiu 702
a fost dat 1.150
nouă. 86
Şi va fi 421

domnia 550 pe 100 umărul Său. 366
Total 3.579
Şi va fi chemat 317
Numele Lui; 346
MISTER…, 111
Sfetnic 986 2 8 6 x 7 = 2002
Dumnezeu, 31
Erou; 211 2862
Părinte, 13
(al) Vecie(i); 74
Domn, 5 0 0
Pace (sau: al păcii 936
Total, partea II 3.525
Report ,, I 3.579

Total general 7.104=111×64=888×8

O dată revelatoare
Din mulţimea numerelor care arată frapantele corespondenţe dintre piramidă, Biblie, istorie şi ştiinţa propriu- zisă, nu ne putem abţine ca în această carte să oferim ceea ce revelează data naşterii Domnului Isus.
Descoperirea de faţă am făcut-o recent, în evenimentele care au sistat tipărirea prezentei cărţi. Ea vine direct în spijinul demonstraţiei esenţiale asupra traducerii factorului piramidic 286 cu 111 septimal. E cu atât nai de preţ, când amintesc că, valorile pe care se bazează au fost stabilite cu mult timp înainte de a se şti ce ascund ele. Spicuim aici doar principalele aspecte care sunt dezvoltate în volumul in extenso asupra piramidei, încă netipărit.
De la punctul zero al cronologiei piramidic-biblice, până la întretăierea a două soluri, marcând ziua naşterii Domnului, e o distanţă le 3996 degete-ani. Numărul acesta, care leagă venirile pe lume a lui Adam cel terestru şi a Celui ceresc, comportă, ca şi 286, o dublă interpretare: se divide de 36 ori cu 111, adică cu numărul Numelui: Transcendent” dat profetic Copilului din ieslea Betleemului. Se divide însă şi cu 666 de 6 ori, arătând astfel pe Adam cel decăzut, atunci când măsurăm de la coridorul orizontal în jos (De comparat cu sensul retrograd- sinistrogir).
Aceeaşi distanţă de 101,60473 m cuprinde 1118,88 palme piramidice. Palma fiind a 7-a parte din cot, adică a 70-a milioana parte din raza polară a pământului, se învederează iarăşi că, prin intervenţia sistemului septimal, numărul enigmaticei naşteri dă Numele din Vechiul şi Noul Testament ale Celui mai presus de fire, adică MISTER 111 = ISUS = 888
Virgula nu schimbă sumele 111 şi 888 puse imediat una după alta în numărul de palme, după cum 365,24’22 arată în coţi şi degete zilele dintr-un an, calculând fie cu o singură latură a bazei, fie cu perimetrul.
Transformată în altă măsură de 36 degete, aceeaşi lungime dintre începutul celor două omeniri este de 111 yarzi, deci încă odată Numele „Minune”!
Cei 159 de coţi din dreptul acestui punct al cronologiei figurată geometric exprimă gematric verbul grecesc gennan întrebuinţat de evanghelist când relatează împlinirea prorociei cu naşterea Mântuitorului lumii.
Multe alte fenomene strict numerice tăinuite de acest punct extrem de important, sunt destinate să-i dezarmeze pe cei sceptici.
În planşa 11 (cercul divizat septimal) e traducerea “ad literam” a celor 21 de cuvinte ale versetului în dreptul cărora am trecut corespondentul lor numeric. Menţionăm că 21 e valoarea numerică a Numelui divin: “Eu Sunt” cu semnificaţia de “Existenţă absolută”.
Numele acestea au fost întotdeauna atribuite lui Mesia.
Cine zice că fenomenele numerice din această profeţie ar fi o simplă sau ciudată “întâmplare”, dă dovadă că este ori un interesat ori un inveterat spirit negativ.
Cele 8 Nume profetice, date Aceleiaşi Persoane, poartă în trei forme pe 286, numărul omniprezent în piramida ideală: 1) Primele două Nume dau suma 287, când socotim litera ţadec la valoarea ei iniţială de 90, în loc de 900 ca finală. Varianta aceasta este şi ea valabilă, fiindcă satisface pe cei care, după altă uzanţă, nu calculează literele finale cu valoare aparte. Cifra 7 în loc de 6 îşi are la fel rostul ei, căci unii ar pretinde că întrucât 286 are zecimale, trebuie să i se adauge o unitate pe tărâmul căreia trec fracţiunile. Zecimalele 1022 au şi ele simbolisme, greu de explicat aici. 2) Cuvintele: “Şi va fi Numele Lui…” inclusiv primele 4 Nume, au valoarea numerică 2002, deci 286 x 7. Toate Numele la un loc dau totalul 2862, deci de 10 ori 286,1022, majorând zecimala 1, din pricina omisiunii celorlalte. Nu se poate concepe ca atâtea coincidenţe să nu atragă oricui atenţia că aici e vorba de acelaşi mister numeric 111, scris arhitectural şi în Biblie şi în structura simfonică a Marii Piramide.

Partea doua a versetului cercetat are valoarea numerică 3525, tocmai a şaptea parte din valoarea numerică a primelor 5 versete de la începutul Evangheliei după Ioan! Aşadar, cele 8 Nume se manifestă pe deplin (sensul numărului 7) în “Cuvântul” (Logos-ul filosofilor greci) Care este una cu Dumnezeu şi prin Care Cuvânt toate s-au creat. Există nenumărate corespondenţe de felul acesta între Vechiul şi Noul Testament şi între amândouă şi numerele din Piramidă.

Primul din cele 8 Nume mesianice “Pele” din această celebră profeţie, are valoarea numerică 111 (80+30+1) deci nr. 286 al Marii Piramide. Traducerea lui este multiplă: MISTER, TRANSCENDENT, MINUNE, GREU DE DEZLEGAT, etc.
Dacă îl citim de la stânga spre dreapta, aflăm Numele: “Aleph”, adică Alfa, prima literă a alfabetelor sacre, cu aceeaşi valoare 111, având în plus accentuat sensul de 1 şi de prioritate. Fiecare din literele acestui Nume “Minunat” deschide orizonturi piramidice.
Planşa nr. 14

Doc15-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Unghiul lui Christos din Marea Piramidă

Doc16-1-300x149 Taina tainelor din Piramida lui Keops

 Planşa 15

 Doc17-1-229x300 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Unghiul lui Christos pe hartă, latura de sus trecând exact prin Betleem

“Numărul numelui” Isus
Limba Vechiului Testament este ebraica cea sobră, înrudită cu egipteana, însă cea a Noului Testament e măiestrita limbă elină, chintesenţa femininei culturi moderne. Adunând ca numere literele din Numele grecesc IHCOYC (se citeşte Iesus), obţinem totalul 888. I era semnul aritmetic al numărului 10, litera e era cifra 8, sigma majuscul reprezenta pe 200, omicron pe 70 şi i grec pe 400 (10+8+200+70+400+200=888). Totalul numeric al întregului verset 5 din Isaia 9 e de 8 ori 888; Inspiratorul profeţiei vrând să demonstreze prin aceasta că pentru fiecare Nume mesianic din acel pasaj e rezervat câte un 888. Acest fenomen numeric dovedeşte că Mesia nu poate fi altul decât Acela Care poartă un Nume a cărui valoare numerică e întreita repetare a numărului 8 al transcendenţei. (în ebraică, cuvântul opt vine de la radicalul: ceea ce trece peste).

Adăugirea unei unităţi la un număr consacrat (7+1=8) înseamnă plenitudinea supraabundentă, invers de ceea ce am văzut la 6.6.6. Opt răspunde unui “ce” superior, cauzal şi sublim, faţă de perfecţiunea normală a lui 7. Domnul Isus Christos Şi-a început Predica de pe munte cu cele 8 fericiri, care privesc fericirea sub “specie aeternitatis”. Pitagoricienii se entuziasmau de armonia celor 8 sfere; gnosticul Valentin vorbea de ogdoada celor 8 eoni superiori, iar mithriaştii de cele 8 ceruri; magii aşteptau perioada a opta: “pleroma” veşniciei. “Octava summa perfectionis est”, ea fiind ultimul cuvânt al armoniei divine.
Numere perfect omogene ca 666 şi 888 au atras atenţia antichităţii, ca fiind o corespundere stabilită providenţial pentru a însemna un caracter oarecare, un rol al persoanei ce purta un nume cu aceste numere. Se numea “isopsefie” anumite calcule asupra numerelor. Egalitatea numerică a două nume sau a unui nume propriu cu un epitet de aceeaşi valoare numerică era socotită ca semn de identitate. (Exemplu Galateni 4:25: leremia 25:26, 51:41 în original).
În mediul păgân erau mult răspândite cărţile sibiline, care cântau prefacerile iminente ale lumii de atunci. Oracolul sibilei din Cumae a fost citat de Virgiliu în Bucolica IV unde vesteşte naşterea Unui Copil care va readuce pe pământ epoca de aur. El va fi Părintele unei rase de oameni cereşti, etc. Cartea întâi sibilină (în versurile 324-331) proroceşte despre Mesia astfel: “… Atunci va veni la oameni Fiul marelui Dumnezeu, îmbrăcat cu trup, la fel ca muritorii; Numele Lui având 4 vocale, a cărui consoană (s) se repetă. Dar vreau să-ţi spun numărul întreg: opt unităţi, în plus tot atâtea zeci şi opt sute, (888), iată ce va revela Numele (Iesoys) oamenilor prieteni ai necredinţei; dar tu, în duhul tău, cugetă bine la nemuritorul şi prea înaltul Tiu al lui Dumnezeu, la Unsul” (Christos în greceşte).
Nr. 8.8.8., privit în notaţia septimală, nu e altceva decât 1.1.1, căci 8 ca cifră şi unitate nu poate exista în sistemul septimal, ce a dat naştere lui 1.1.1. din 286. Tocmai aceasta e definiţia numărătorii din 7 în 7: să se oprească la grupe de 7, nu de 10 ca în numărătoarea profană. Tot ce trece peste 7 e ca şi ce trece peste 10, aşa că 8 septimal e ca 1 din sistemul zecimal. Că nu facem jonglerie cu numerele, e dovada că duminicii i se zice în cărţile sacre “ziua întâi” sau “ziua a opta” dacă se urmăreşte sensul ei ce depăşeşte sabatul evreiesc.
Nr. 888 este transpunerea lui 111 în sfera divină, ca să fie la unison cu sensul de transcendent ce aparţine numărului-8. Primul Nume mesianic concentrează într-unui sensurile celorlalte 7, precum în spectrul solar cele 7 culori sunt sintetizate în culoarea a opta: albul, raza solară nerefractată prin nici o prismă. în armonia sunetelor, prima treaptă a gamei devine octavă, ca încheiere a celor 7 trepte muzicale. La fel în concertul celor 8 Nume primul îşi amplifică importanţa prin aportul celorlalte 7. Numele acesta multiform produce mereu încurcătură celor care nu-i caută dezlegarea în Isus Mesia. Cât de simplă, cât de adâncă totuşi este ecuaţia divină: Cele 8 Nume = 8 x 888 = Isus! El este “Misterul Transcendent, Cel Minunat”. Isus este Sfetnicul lui Dumnezeu: (Prov. 8:22-31), Isus este Dumnezeu însuşi (Ioan 1:1,14). Isus este Eroul de la Golgota: (Ioan 16:33). Isus este Părintele noii omeniri: (Rom 5:14-20). Jsus este Veşnicia (1 Ioan 5:20). Isus este Domnul (1. Cor. 12:3) Isus este “Pacea noastră”: (Efes. 2:14). După cum a îndeplinit totul, ca să ne împace cu Dumnezeu, tot aşa numai El va asigura pacea pe pământ, căci oamenii nu se pot înţelege între ei dacă le lipseşte pacea divină.
“Misterul (111) lui Dumnezeu” din Apocalipsa 10:7 arată planul Său împlinit; numărul 8 fiind plinirea sublimizată, 8 x 111=888 ce manifestă triumful Domnului Isus.

Aplicaţii cu 286 şi 1.1.1.

Prin mişcarea neaparentă, văzută numai de ochii spiritului, apare 286 ca 7.7.7. divina perfecţiune; ca 1.1.1 mister; ca 8.8.8. supranatural. Aceste principale aspecte ale numărului Piramidei, întrunite simetric într-un text restrâns sunt tot atâtea pietre fundamentale ce fac de nezguduit profeţia aceasta a cărei cheie nu se poate potrivi decât lui “Isus Fiul lui David”.
Concluziile care se deduc imperios de aici şi din atâtea alte pasaje biblic-piramidice sunt formidabile, menite să revoluţioneze viaţa cititorului, să-1 reconstruiască după modelul Celui Care este “Planul Armoniei divine”, Omul ideal: ISUS.
Meridianul armonic echivalează cu “starea omului după voia lui Dumnezeu”, expresie ce dă numai un aspect al unui termen juridic din originalul biblic, tradus aproximativ cu: dreptate. Păcătosul care primeşte iertare este îmbrăcat cu meritele Nevinovatului osândit în locul celor vinovaţi. Jertfa Mântuitorului e firul călăuzitor şi în Biblie şi în Marea Piramidă. Ea este centrul de echilibru al balanţei universale.

Acela spre Care ne îndreaptă toate simbolismele din Piramidă, numărul 286 care le dă trup, dincoace de piramida invizibilă; factorul numeric fără de care nu mai putem concepe planul admirabilei construcţii şi care a oprit în loc pe savanţi; “secretul iniţierilor ascunse”, refuzat şi celor care l-au căutat pe calea invocării spiritelor (Isaia 8:19 ; Dan 2:27), această TAINĂ a TAINELOR din templul cel mai enigmatic este ISUS CHRISTOS!
De altfel şi prin Apocalipsa (cuvânt ce însemnează revelaţie) ne-a fost descoperit indirect acelaşi număr piramidic, insigna lui Mesia. în capitolul 3:12, Domnul Isus zice: “Pe cel care va birui îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi voi scrie pe el NUMELE MEU CEL NOU”. Nimeni nu ştie azi cum sună acest al 111- lea Nume al Mântuitorului. (Atâtea Nume are El, după cum le menţionează un dicţionar biblic). Expresia: “Numele Meu cel nou” are valoarea numerică 1.682. Numărul acesta citit însă inversat, ca în notaţia septimală cu unităţile în capăt, dă precis înzecitul lui 286,1.
Pe de altă parte, valoarea numerică a Numelui Christos (= Mesia) este 1.286, adică 286,1 cu zecimala pusă înainte. în greceşte, cuvintele “Mântuirea lui Dumnezeu” adică traducerea numelui ebraic Isus are valoare numerică 2861.
Numărul 286 simplu e şi valoarea numerică a expresiei: Be Melhisedec = PENTRU REGELE DREPTĂŢII. Personajul biblic cu acest nume preînchipuind pe Mesia, se poate spune că cealaltă profeţie de la Isaia 19:19 concordă şi cu această dedicaţie a Piramidei, ca fiind zidită pentru Isus, Noul Melhisedec, Care, după ce S-a adus chiar pe Sine jertfă ca Mare Preot, va reveni ca Rege al Păcii şi al Dreptăţii.
Isaia 19:19 arată că monumentul acesta are rostul de a sluji ca “mărturie pentru Cel Veşnic”. Or în greceşte unul din Numele Domnului este “Martorul”, cu valoarea numerică 1.111, deci echivalarea lui 286 plus zecimala. Isus este Mărturia necurmată că Dumnezeu există şi Se interesează cu drag de noi. Dovadă şi structura Marii Piramide în care orice punct proclamă Numele Lui (Psalmul 29:9), armonia din creatiune sau destinele omenirii de El aranjate, aşa fel ca după manifestarea deplină a fiarei să se demonstreze prin contrast cât de plină de binecuvântări este cârmuirea Mielului.

Numărul 111 privit ca unificator

Laturile bazei şi diagonalele Piramidei arată diverse epoci de timp, iar înălţimea ei arată depărtarea spaţială dintre Soare şi Pământ, toate acestea dirijate, ca şi în natură, după raportul p Coridoarele, pe unde perioadele istoriei sacre se scurg ca într-o procesiune, sunt şi ele aranjate după anumite raporturi în care 3,14 joacă un rol important. Unificarea noţiunilor de spaţiu-timp e rezervată totuşi punctului suprem de pe înălţimea ideală, depărtat de platformă cu 286=1.1.1. De la el pornesc toate dimensiunile, fiind ca şi coborât în tot lungul verticalei până la centrul unde se întretaie diagonalele. Toate punctele din Piramidă îşi determină poziţia după distanţa ce le separă de vârful dominant. Cu alte cuvinte, toată construcţia este impregnată de 1.1.1.
Deşi din punct de vedere geometric, punctul acesta prezident nu are dimensiuni, el este generatorul întregului tot piramidic. Doar o singură dimensiune a Marii Piramide e necesară, pentru a afla cu ajutorul ei pe celelalte ale exteriorului şi chiar să verifici cu ea multe din interior.(Planşele 16 şi 17)
Pentru a da de firul conducător al Marii Piramide, e de ajuns să ştii anumite raporturi proprii numai ei, în afară de cele avute în comun cu orice altă piramidă. Ea este un vast sistem de proporţii care toate se reduc la baza ei de măsurătoare: raza orbitei solare în miniatură, ce joacă acelaşi rol ca motivul într-o operă muzicală. Dar extrema acestei raze este vârful Piramidei. Din demonstraţiile asupra lui (prea lungi pentru acest articol) rezultă concluzii surprinzătoare… Se înţelege că aici enunţ doar câteva care nu necesită explicaţii.
Unul suprem, indivizibil ca şi Divinitatea, oglindindu-se în operele Sale, dă la iveală dualitatea exprimată în suprafeţele laterale, mărginite între două muchii coborâtoare. Cu laturile bazei formează fiecare triunghiul trinitar, cele trei lumi interpenetrante, sub împătritul lor aspect. Ca o ploaie de raze, soarele central se proiectează astfel pe sol. Toate oblicităţile piramidice se înclină înspre ascensiunea directă, ca într-o adorare.
Zenitul, centrul bolţii creşti spre care ţinteşte vârful, este culmea cerului, apexul piramidei cosmice. Acolo se întâlnesc toate direcţiile vânturilor ce pornesc spre cele patru puncte cardinale; schiţează aşadar roza duhurilor în care e transfigurată cununa de spini a Celui Răstignit, (în limbile biblice duh şi vânt sunt sinonime).

Prin această inimă a cerului trece meridianul Dreptăţii veşnice. Numai prosternaţi la picioarele tronului Majestăţii divine, ne pătrundem de armonia planului trasat pentru astre şi atomi, pentru naţiuni şi pentru ins aparte. Doar Unitatea Celui Prea înalt poate să ne pună de acord cu El din haosul în care ne zbatem. Pe altarul vestalic al sufletului nostru, redevenit feciorelnic, va arde astfel necurmat Agni, focul sacru al zeului . lăuntric.
Centrul sau vârful Piramidei în această schemă a legilor planetare, nu-i altceva decât Soarele. Chiar pentru astronomii prozaici, e tot una dacă ei notează centrul eclipticei cu S (Soarele) sau cu P (Pământul).
Această unificare, ca la obârşie când formau un singur glob înflăcărat, se datorează substituirii şi simbolic răstignirii, căci centrul bazei e tot una cu încrucişarea diagonalelor sau apotemelor oblice.
înălţimea verticală e singura unitară, spre deosebire de pluralitatea celorlalte dimensiuni. Ea e axa planului armoniei divine. într-un cuvânt, ea fiind totul în Piramidă, i se potriveşte şi ei spusa Evangheliei: “ lucru trebuieşte” (sau după original: “De la Unul este nevoie”).
Un corp ca al Piramidei lui Keops, aşa de minunat zidit, presupune un sens de care este însufleţit. Aflarea şi demonstrarea pe cale raţională a acestui sens convergent este obiectul studiilor mele piramidologice. Toate argumentările le sprijin cu realităţi acceptabile. Intelectualul modern trebuie eliberat din şubreda filosofie materialistă, cu ajutorul instrumentelor potrivite singurului mediu recunoscut de mintea lui. E tocmai metodica pentru cursul inferior din piramidologie. în ea îşi dă mâna ştiinţa exactă a Occidentului cu mistica Orientului, aşa cum diagonalele ei prelungite unesc toate continentele în inima sa.
Marea Piramidă e în aşa fel alcătuită că nu poţi să te sustragi de la căutarea sensului ce-1 poartă numărul ei specific care înmănunchează principalele date astronomice asupra universului.
Cine este Minunatul Arhitect al lumilor? Cui e destinat acest armonios Cămin?
Cosmos în greceşte însemnează: podoabă, ordine. Pe latini i-a uimit mai mult unitatea spre care tind toate din univers. în Marea Piramidă lumea invizibilă este nedezlipită de exteriorul ei vizibil, după cum ceva oglindit presupune existenţa unui lucru ce se reflectează.
Cugetătorul de azi e încântat de splendoarea cosmică întruchipată în Marea Piramidă, dar să nu-i vorbeşti despre Creatorul Care îl aşteaptă în sala tronului, acolo pe unde trece “planul armoniei divine” pe lângă “mormântul deschis”.

Piramida ca simbol al învierii

Mântuitorul a zis: “Eu sunt ÎNVIEREA şi Viaţa”. Cuvântul învierea are în originalul Evangheliei valoarea numerică 777, numărul perfecţiunii în cele 3 sfere: 7, 49, 343; cele 3 violeturi ale proslăvirii dintre punctul de începere al numărătorii septimale şi 286, în mişcarea neaparentă.
În limba egipteană “pirmus” înseamnă ieşire din pământ, deci înviere. Aşa numita “Carte a Morţilor”, cartea egipteană prin excelenţă, avea totuşi titlul “pirmharu”, ieşirea la lumină, din întunecimile mormântului la strălucita înviere a celor drepţi. Marea Piramidă prin similitudinea numelui şi prin forma ei, e deci un hieroglif gigantic ce vorbeşte despre răsărirea trupului “semănat în putrezire, dar care se scoală în nestricăciune”, cum afirmă apostolul Pavel.
“Egiptul, scrie Merejkowski în Les mysteres d’Orient, n-a căutat metafizica nemuririi ci fizica învierii. Învierea egipteană a cărnii e mai. apropiată de învăţătura creştină decât “nemurirea sufletului propovăduită de păgâni şi de noi. Egiptul e antidotul cel mai eficace contra otrăvii budiste şi contra falsităţii acestei teosofii al cărui ignorant sacrilegiu a confundat pe_ Christos cu Buda, pe cel mai mare DA cu cel mai mare NU. Confuzia aceasta a luat naştere odată cu Apollonius din Thyana,_ primul teosof elevul gymnosofiştilor indieni”,
Prin durabilitatea ei, Marea Piramidă simbolizează viaţa biruitoare lângă pustiul unde totul vorbeşte despre moarte. De sus, din vârful ei, cât vezi cu ochii spre sud, fiecare triunghi al vreuneia din cele 80 piramide egiptene arată în preajmă-i o necropolă regală. La picioarele Piramidei lui Keops spre răsărit se desfăşoară privirii aleile marelui cimitir al dinastiei a IV-a. Prelunga şi larga umbră a acestui deal artificial se mişcă deodată cu soarele, ca un cadran pentru zei. învăluind în mister şi răcoare rând pe rând cartiere întregi din acest oraş al morţilor. Ai zice o mângâiere de Sus, ca a unuii bun suveran care poartă mereu grijă de supuşii lui credincioşi.

La sărbătoarea l u i Osiris, când, după superstiţiile egiptene, se pomeneau şi morţii, acest cimitir parcă învia: pretutindeni veşminte viu colorate, rudele celor din cavouri cu stâlpări, flori şi roade în mână, robii cu vitele de jertfă. Toate erau dominate de Piramidă, semnul ştiinţei şi luminii suprafireşti ce ne depăşeşte pe noi sărmanii locuitori ai planetei.
Acum când ştim că 286 e corespondentul cuvântului Mister, înţelegem de ce dincolo de ceea ce este cognoscibil, dincolo de marginile universului-piramidă, dăm pretutindeni de mistere şi mai mari decât cele dezlegate deja, aşa cum 286 este în Piramidă acel meta (după) al metafizicii. Cel Care este “Misterul” întrupat poate singur dezvălui şi profundul mister al învierii.
În seara sărbătorii osirice, înaintea fiecărei case se aprindea o lampă consacrată. Deasupra Piramidei cenotaf (mormânt gol) al lui Osiris am spus că strălucea soarele însuşi şi apoi luna. în templul spiritual şi veşnic, credincioşii ca preoţi-împăraţi nu au însă nevoie nici de astrele văzute, cu împărţirea timpului adusă de ele. Isus însuşi este de pe acum “Lumina lumii” lor, pârga noului univers. împărăţia cărora aparţin “nu-i din lumea aceasta”.
Din vremuri imemoriale, se ştia că movila de formă piramidică e semnul unui mormânt. Cu ce mijloc mai familiar ni s-ar fi adresat Dumnezeu ca să ne spună ceva foarte de seamă asupra marii taine a vieţii şi a morţii, asupra jertfei benevole a Fiului Său care ne aduce viaţa veşnică? în afară de Biblie, nicăieri ca în Piramida aceasta nu am găsit schiţat mai potrivit acest adevăr central.
“Numele secret al soarelui ascuns”

e dezvăluit acum prin numărul tainic al Piramidei.
Doar în Exod şi-n “Cartea exodului spre Lumină” mai e revelată înfăţişare a “Numelui Său ce nu se poate spune”. Adevăratul Osiris “Cel de nenumit” era arătat în textele egiptene şi prin numele Mister, ca şi Numele dat de Isaia Domnului Isus. Osiris era uşoara desfigurare a făgăduinţei din Eden, conform căreia urma să vină Răscumpărătorul omenirii decăzute. Era aşteptat de toate neamurile, ca o nesfârşită primăvară ce alungă “puterile întunericului”. Expresia: “Soarele Dreptăţii” echinocţiale are în greceşte valoarea numerică 1.287, deci numărul piramidic plus 1001 de un adânc simbolism.
Remarc doar în treacăt că sulful era numit de alchimişti Osiris, din cauza unor afinităţi care necesită prea multe explicaţii. Aceşti iţiatori ai chimiei poate nu prevedeau ce ne arată azi ştiinţa, că în rul “centrului-soare” din atomul de sulf se rotesc pe prima orbită 2 ;ctroni-planete, 8 pe cea următoare şi 6 pe ultima, deci 2.8.6. ca partizat în clase zecimale, descrescânde de la centru spre periferie. ;easta nu e decât una din multiplele corespondenţe ştiinţific-filosofice titre Osiris, Soare, 286 şi Isus. Istoricii, mai ales A. Moret, scot în idenţă frapantele asemănări dintre acest problematic începător al inastiei divine” din Egipt şi între Cel Care era prezis de Biblie, precum de alte profeţii care circulau în străvechiul Orient. Toate acestea >nverg spre umnezeu-omul: Isus
El este Adam cel necăzut, Obârşia unei noi omeniri. Ginecologii afirmă că durata normală a vieţii omului în pântecele mamei este de 16 zile. Acum, când ştim că acest număr se poate traduce septimal cu 6.6. şi că Apocalipsa îl numeşte “număr de om”, nu trebuie să trecem uşurinţă peste această constatare. Tripla prezenţă a lui 286 în profeţia de la Isaia se justifică şi prin considerentul că în pasajul acesta mesianic e vorba de naşterea (286) “Copilului”, Minune, (111) naşterea Lui supranaturală fiind profeţită anterior în capitolul 7:14.
După cum piramida concretă a luat naştere din cea ideală, prin ştirbirea ei pretutindeni cu 286 măsuri sacre, tot aşa Cel Veşnic îşi plămădi prin Duhul Sfânt un trup material, devenind Om (666) în toată puterea cuvântului, diminuându-Se de bunăvoie (factorul deficient), încât şi în sensul acesta I se potriveşte numărul omului, culmea perfecţiunii umane “Fiul Celui Prea înalt” întrupat în creaţiunea Sa, iată ce ne destăinuie numărul 286, leit- motivul simfoniei piramidice.

“Piatra din capul unghiului”
Partea neterminată dinspre vârful Piramidei se vede doar cu ochii minţii, căci se complineşte prelungind în sus muchiile zidite. Piramida invizibilă a vârfului cuprinde în miniatură proporţiile piramidei întregite; mai corect e să spui că prelungirile ei în jos formează piramida invizibilă. Această intuire ne poartă cu gândul la Logosul divin pe Care începutul Evangheliei după Ioan îl prezintă ca Arhetip al creatiunii, după modelul Căruia s-a zidit totul.

Planşa nr. 16
Piatra din vârful Marii Piramide generând Piramida ideală

Vârful ideal are nesfârşite simbolisme, deduse prin geometria ce întrebuinţează infinitul în determinările sale. Golul de 7,274 m = 186,1022 dg, de la el în jos până la platformă, îl umple Soarele la echinocţii. Putem spune că fenomenul acesta a fost ales să simbolizeze ocuparea tronului cu adevărat mondial de către Isus “împăratul împăraţilor”. Lipsa Lui, până la echinocţiul venirii Sale, lasă mână liberă pe scena dramei umane lucrării antichristice, (286=666), care caută să detroneze pe Mesia de la drepturile Lui eterne. Această epopee, cu orizonturi ce depăşesc planeta, scrisă în dimensiunile celui mai vechi monument al civilizaţiei, va avea un sublim deznodământ, căci Eroul Principal este Cel Veşnic în persoană.
Numărul 286 face din Piramidă un magnific palat, demn de Acela pentru Care e destinat. “Stăpânul piramidei”, cum e numit Arhetipul lui Osiris de către textele egiptene, este chiar Atotţiitorul în mâna Căruia se află şi cheia cu care pătrunzi la tainele Lui, schiţate sub formă de Piramidă. Mântuitorul a spus la Luca 20:17-19 că despre Sine vorbeşte acest pasaj din psalmul 118 versetul 22 “Piatra pe care au lepădat-o cei ce clădeau a ajuns principala piatră unghiulară. De la Cel Veşnic fu aceasta şi este ceva minunat în ochii noştri”. Cuvântul “ceva minunat” conţine în originalul ebraic radicalul Pele =111 , ceea ce îl pune în directă legătură cu vârful Piramidei (286=111) precum şi cu Numele lui Mesia.
Mai sunt multe alte apropieri de felul acesta în psalmul 118, de exemplu în versetul 25 ovaţiunea Osianna!
care în greceşte are valoarea numerică 1112. Cu această strigare fu întâmpinat Mântuitorul la Florii, chiar în ziua când se împlinea ciclul astronomic-profetic de la Daniel 9:20-27.
Interpretarea de la 1 Corinteni 10:4 asupra adăpării în pustie este în directă legătură cu piatra unghiulară, deoarece 2.111 este valoarea numerică a cuvintelor: “Iar Stânca era Christosul“. Expresia din acelaşi verset: “Stânca spirituală ce îi urma” are valoare numerică 2686. Vedem deci pretutindeni cifrele 2,8,6 şi 111 în legătură cu Mesia.
Nici unei alte clădiri decât Piramidei nu i se potriveşte descrierea acestei ciudate pietre. Blocul ce ar completa
unghiurile vârfului nu poate fi aşezat decât atunci când Piramida se consideră terminată, ceea ce nu s-a întâmplat până acum, nici la propriu, nici la figurat. Abia la urmă constructorii simt lipsa Capului piramidei umane, a acestui “Chef de voüte”, a cărui înălţime echivalează prin mişcarea neaparentă cu 1.1.1, întreita coroană a Piramidei, care altfel rămâne ca şi decapitată, dacă se opreşte la 6.6.6.

Planşa nr. 18
Factorul de rectificare în dimensiunile vârfului lipsă din Marea Piramidă

 Doc18-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Perimetrul vârfului este de 2288,8″ exact de 8 x 286,1.
” = ţoli piramidici

Menirea social politica a lui Christos ţine de viitor
“Piatra din capul unghiului” despre Care scriu apostolii (Efes. ); 1 Petru 2:2, etc.) este mereu
desconsiderată, mai ales de aceia care îşi bat mult capul să făurească ei destinele omenirii. Zidarii neiniţiaţi întreabă în problemele lor masonice ce să facă cu o astfel de stâncă piramidală cu 8 muchii, totdeauna cu un vârf ascuţit în sus, oricum ai pune-o pe pământ. Prea le stă în cale şi se poticnesc de ea, în zarva şantierului. Marele Arhitect al lumilor rezervă însă lui 111 cel mai de frunte rol, abia după ce, spiritualiceşte vorbind 666 va atinge nivelul formei ce trunchiază piramida. Abia când măsura răului va fi umplută, se va vedea că Christos este Cel mai potrivit să fie Cap şi al piramidei sociale, nu ca azi doar Cheie de boltă a templului Său alcătuit numai din “pietre vii”, adică din credincioşi regeneraţi. Acum îşi dovedeşte puterea mai degrabă în aceştia care, primindu-L ca Mântuitor şi Căpetenie a întregii lor fiinţe, ajung un templu spiritual, armonios proporţionat, unde în toate Isus este “Factorul Suficienţii” absolute,888 din matematica transcendentă. Isus în toate e de-ajuns!
Adevărata concepţie creştină, departe de a fi învechită, va fi singura acceptabilă în viitor, analog cu factorul christic
286 ce conturează piramida cea ideală. “Nazarineanul” (valoarea numerică 1113) deţine unica soluţionare a problemelor ce frământă omenirea. El le va rezolva, nicidecum în mod speculativ neputincios, ci cu toată forţa Lui divină. Piatra indezirabilă (Is. 53:2) pentru constructorii atei, ca şi pentru creştinii de formă, va ajunge Blocul terminal spre uimirea lumii întregi şi spre anihilarea celor care îl resping: “Oricine va cădea peste acea Piatră va fi zdrobit (împuns, ofensat); dar pe acela peste care ea va cădea îl va spulbera”. (Luca 20:18). Prima alternativă se petrece azi.

Spiritualităţile de sens contrar

Nici un alt număr de pe cercul divizat septimal nu e capabil ca 286 să redea şi pe Christ şi pe Antichrist. Prin sine însuşi, 286 abia dacă spune ceva, dar prin numărătoarea sacră, apoi prin intervenţia mişcării, începe să iasă din neutralitatea sistemului zecimal. Sunt însă două direcţii de mişcare spirituală: pentru ori contra. “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”. Din pricina aceasta sunt şi două spiritualităţi. Cea “en vogue” fascinează cu etalarea lucrurilor minunate ale naturii nevăzute din care însă trage concluzii contra Creatorului ei şi contra voii Lui revelată în Biblie. Această falsă spiritualitate, produsă de sensul aparent, de Maia speculaţiei budiste, duce la 666, deci la Antichrist “omul păcatului, fiul pierzării”.
Spiritualitatea cea adevărată este însă dispreţuită de oamenii orbiţi, cu toate că ea este roada Duhului Sfânt. El transformă chiar pe cel mai zelos prigonitor al lui Isus în martorul şi, la nevoie, chiar în martirul pentru cauza Lui. Exemplu e fostul fariseul Saul, devenit apostolul Pavel, cel mai clarificat în tainele noii epoci a “harului”, adică a graţierii ce nu mai poate fi prelungită.
După ce în cadrul exigentei reviste Neo-Europa am arătat destul de sumar cum numărul 286 reprezintă pe

Mesia Isus, nu exagerez când afirm, categoric ca şi logica numerelor, că piramidei sociale”îi lipseşte Vârful. Aceasta e trista realitate a uzurpării făcută de 666, până la echinocţiul de toamnă al Balanţei din zodiacul profetic- piramidic, când Mielul de la echinocţiul primei veniri îşi va lua în primire tronul dobândit prin biruinţa de pe Golgota.
Cei nepăsători faţă de ordinea firii confundă la răspântia lui 286 pe Isus cu Satan şi astfel sunt pregătiţi să fie înşelaţi de Antichrist care se va da drept Mesia. E o greşeală funestă, datorită neînţelegerii perspectivei spirituale; numărul 286 nu-i nicidecum în acelaşi timp şi numărul lui Christ (111=888) şi totodată numărul lui Antihrist: 666. E numai o ciocnire în acelaşi punct a două direcţii contrarii, o încleştare în lupta din care totdeauna reprezentantul lui Satan va ieşi învins.

Concepţii greşite asupra sensului vieţii
Nu-i destul să te trezeşti la o viaţă deasupra mulţimii, ci are importanţă sensul acestei mişcări. Concepţiile omului nerenăscut sunt de-a-ndoaselea decât cele divine asupra aceloraşi obiecte. Nu mai departe dovada subiectivismului provocat de simţurile noastre imperfecte, umai prin studiu ne dăm seama că adevărata direcţie a rotirii diurne ;te de la Apus spre Răsărit. Tot aşa cel care respinge revelaţia Scripturii asupra lumii spirituale nici nu vrea să audă că “realitatea” în care se agită orbeşte este de fapt o răsturnare a veritabilelor valori. Până când nu izbuteşte să iasă din sine (mai ales cu ajutorul numerelor, acestea fiind imparţialitatea însăşi) cel care se pretinde pozitivist nu poate fi învins că în jurul Soarelui spiritual “ne mişcăm, vieţuim şi suntem”.
Un exemplu că gloata se înşală asupra adevăratelor valori e şi noţiunea de fericire. Isus spune că cei care, simţindu-se săraci în cele duhovniceşti, cer Cui trebuie astfel de bunuri, sunt răsplătiţi actualmente cu “Împărăţia Cerurilor”. Se poate un dar mai sublim? Lumea însă cerşeşte fericirea de la simţurile trupeşti, de la belşugul celor trecătoare, lunecând astfel pe “calea largă” spre “camera haotică” (666) de sub baza templului piramidic.
Dovadă că omenirea, în genere, a apucat drumul cel greşit este şi suferinţa de tot felul. Călcarea legilor naturii de toate sensurile atrage sancţiunile inflexibile. În limba greacă, cuvântul păcat înseamnă: „abatere de la ţintă”. Orice infracţiune a voii divine, cu ştiinţă sau involuntar, este de fapt o deviere (286=666) de la scopul vieţii, de la armonia cu Creatorul. Doar Răscumpărătorul ne poate readuce în planul armoniei divine, de la care suntem abătuţi “ca nişte oi fără Păstor”.
Numai sub domnia Izbăvitorului vor fi “fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul”. Astăzi se întâmplă invers: Cei care au reuşit să-şi domine bruta înnăscută, însuşindu-şi rara putere a blândeţii Mielului vin, tocmai ei sunt expuşi să fie sfâşiaţi de lupii “veacului acesta rău”.
Mai ales asupra Pietrei principale a credinţei care este Isus şi nimic altceva, oamenii au păreri anapoda (etimologic: cu picioarele în sus). Aşa se face că El rămâne mereu acelaşi mare Necunoscut, îndeosebi între cei ce se numesc creştini. De aceea este continuu înlăturat în atâtea feluri.

Revelaţia divină e dreptarul
Amănuntele de construcţie ale Piramidei, adică formulele ei geometrice, astronomice şi istorice, redau clar planul reconstruirii unui suflet omenesc, numai prin Mântuitorul, fără interpunerea altor mijlocitori decât “El singur” (Faptele apostolilor 4:11-12). De aceea umărul Lui se află pretutindeni în structura Piramidei. Aşa cum ne grăbim să credem soliile ei ştiinţifice sau profetice, care nu sunt decât plicul despecetluit în vremea aceasta a necredinţei, căreia i-a fost adresată, tot aşa de încrezători să citim însăşi epistola de piatră, cu semnătura omniprezentă a Celui mai presus de ceruri.
“Cuvintele Celui Veşnic sunt cuvinte pure, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţat de 7 ori” (Ps. 12:6). Am amintit cum Scriptura este construită după numărul 7. Nu trebuie să-i adaugi sau să-i scazi nimic, ea cuprinzând tot ce vrea Dumnezeu să spună. Tot aşa repertorul de numere al Piramidei numai interpretat septimal ne grăieşte şi spiritual. Şi una şi cealaltă sunt opera Aceluiaşi Spirit.
Aplicaţiile biblice aduse în legătură cu dezlegarea enigmei piramidice dau pretext de suspectare unora. Pe aceştia îi rog să ia cunoştinţă că am fost un îndărătnic vrăjmaş al revelaţiei sfinte, până m-m decis să cercetez “Cartea cărţilor” după metodologia cerută oricărei discipline. Cuvântul lui Dumnezeu m-a biruit însă prin puterea lui intrinsecă; chestiunea că el concordă sau nu cu datele sigure ale ştiinţei trecând pe al doilea plan. Este ca şi când vii la cineva cu interese de ordin exterior, dar observi că el îţi satisface cerinţe de care începuseşi să părăseşti nădejdea de a le realiza vreodată.

Cifrul piramidic 286, ce ne pune la îndemână nesfârşite comori de cunoştinţă, a păstrat abia pentru “la urmă vinul cel mai bun”. Misterul care pe drept părea de nedezlegat (deoarece se apela doar la mijloacele obişnuite) nu putea fi descoperit decât “la timpul său”, ca dealtfel toate din Piramidă.
Nu trebuie să contrarieze pe nimeni faptul că Cel Răstignit este unica dezlegare a tainei biblic-piramidice, căci răstignirea Domnului unifică tainele din toate domeniile. Concluzia logic-matematică dedusă din premisele Piramidei aceasta fiind şi nu alta, să învinuim oare numerele că ne duc la ea? Dacă nici pe calea cifrelor, garante ale obiectivismului, nu ne încredinţăm de Adevărul adevărurilor, nu ştim ce mijloc raţional mai rămâne de încercat de către cel ce are pretenţia că nu se convinge asupra Lui decât printr-o ireproşabilă demonstraţie.
Numai cine nu urmăreşte cu atenţie raţionamentele din aceste pagini n-ar şti ce are de ales. Misiunea Piramidei este să vorbească cugetului, după ce a dezarmat mintea cea mai subtilă, prin corectitudinea ei în cele exterioare. Chiar lăsând doar numerele să vorbească, autorul fiind complet absent cu inerentele lui comentarii, sunt sigur că cifrele Piramidei pot convinge pe oricine a impus tăcere ideilor preconcepute de care aşa zisă ştiinţă e plină, făcând din ea mai degrabă un instrument de propagandă anticreştină.
Tatăl ceresc, în chip de nepătruns, a făcut un plan ideal pentru fiecare din noi, exact şi armonios ca la Piramidă. Fie îngăduit Dragostei Care ne-a creat să ne vorbească şi prin acest limbaj al numerelor, ele fiind mai presus de orice discuţie tendenţioasă. Enigma dezlegată a Piramidei e răspunsul divin la întrebarea chinuitoare a celor încurcaţi în labirintul cugetării moderne. Am fost unul dintre aceştia, de aceea mă simt obligat să împărtăşesc şi altora această veste bună a descoperirii, simplă ca figura geometrică a Piramidei.

Simplitatea acestei descoperiri providenţiale
Aproape nu există templu care să nu fi avut un gardian arhitectural, în Egipt sfincşii îndeplineau acest rol. După ce ne-am convins că Marea Piramidă este un templu, nu trebuie să-i căutăm cerberul decât în sfinxul din apropierea ei. Ca un leu îmblânzit, cu faţa lui umanizată, simbolizând stăpânirea materiei de către spirit, stă de pază, îndreptat spre soare-răsare. înapoia lui e tezaurul cu mistere al Piramidei. Cine n-a auzit de surâsul enigmatic al sfinxului? Ce ascunde tăcerea lui milenară care a fost martoră la perindarea imperiilor şi la întrebările arzătoare ale ştiinţei smeneşti? Piramida ne dezvăluie acest secret din locul prea sfânt, Taina Tainelor: ISUS. De la El radiază infinitele mistere. în surâsul sfinxului e şi mila condescendentă pentru frământările minţii, pe câtă vreme răspunsul e aşa de simplu: Cel Care a creat universul a dezlegat pentru noi cea mai gravă problemă: a îndepărtării de El. în loc de a ne părăsi în precipitarea spre neant, a făcut totul să ne creeze din nou. Ca în mitul cu Oedip, sfinxul vieţii sfâşie pe oricine nu poate răspunde la parola prin care ai intrare în templul spiritual.
Profetul Daniel, mult lăudat că a dezlegat cutare sau cutare mister, a răspuns: “Secretul pe care împăratul 1-a cerut nu pot să-1 arate împăratului înţelepţii, vracii, cărturarii şi ghicitorii, dar este un dumnezeu în ceruri Care revelează secretele…” La fel a spus Iosif lui faraon: “Nu eu, ci Dumnezeu va da un răspuns.” Interpretările nu sunt oare ale lui Dumnezeu? “De ce vă uitaţi la noi?” au spus şi apostolii.
E necesar să închei şi eu cu următoarele mărturisiri. Ce oare aş fi reuşit a da în vileag, în cazul când îndelungatei mele trude în piramidologie i-ar fi lipsit tocmai acel 1% procent de inspiraţie, fără de care enigma lui 286 ar fi rămas neelucidată? Inventatorul maşinii de cusut, după ce pusese la punct 99% din mecanismul ei, a constatat că aparatul nu funcţiona. Într-o noapte de zbucium, a visat că cineva căuta să-1 străpungă cu o lance. Când a apucat cu mâna vârful lăncii, ca să se apere, a observat că acesta era găurit. Atâta i-a fost de ajuns să înţeleagă că trebuie să aşeze la vârful acului gaura prin care circulă aţa. Desigur, până atunci i se părea un nonsens să concentreze în acelaşi capăt şi ascuţişul şi orificiul. Numai admiţând felul neobişnuit (Iov 28:4) de a rezolva problema, a ajuns la utilizarea invenţiei. Aşa de simplă era inspiraţia, dar fără ea totul rămânea trudă zadarnică.
În expunerea de faţă, ca în vremuri de bejenie, am luat în grabă ce am avut mai la îndemână din cele vreo mie de pagini ale manuscrisului cu primul meu volum asupra Piramidei. Până când Acela Căruia îi dedic lucrarea va îngădui s-o dezvălui complet şi să aplic la toate dimensiunile Misterul piramidic-biblic, cititorule, intră în cele mai dinlăuntru ale fiinţei tale şi, în tăcerea izolării de tumultul lumesc, ca în tainiţele Piramidei, întreabă-te dacă înaintezi în direcţia cea adevărată spre biruinţa simbolizată prin “camera învierii” ori te prăbuşeşti spre ceea ce închipuie “camera haotică” din monumentul cercetat aici.
Nu uita că Domnul Isus este “Calea, Adevărul şi Viaţa”. Orice altă cale decât EL, indiferent numele ei, “pare bună în ochii omului, dar sfârşitul este pierzarea veşnică”. Fără să-ţi însuşeşti jertfa Mielului, nu scapi de coborâşul spre iad, nu poţi înţelege legea cea nouă săpată de Duhul Sfânt pe tablele inimii.

Starea noastră degradată şi fără leac, este un putregai din mijlocul căreia răsări, adică înviezi ca om nou, dobândind o fire nouă, altoi din Isus, primit prin naşterea din nou, prin “străbaterea apelor pure ale vieţii”, cum arată răscrucea piramidică din dreptul răstignirii Mântuitorului. De vreme ce El pe Golgota a suferit pedeapsa pe care noi o meritam, înseamnă că juridic acela este achitat care se refugiază sub beneficiul Jertfei ispăşitoare. Iată Evanghelia, adică “vestea bună”. în consecinţă, cel mântuit se socoteşte mort faţă de tot ce s-a osândit la cruce, “încât dacă este cineva în Christos devine o zidire nouă”, integrat în Cel ce este reala Piramidă ideală.

Anexe
Curiozităţi aritmetice
ce spun mult despre simetriile ascunse în 111 şi 888
Atragem atenţia că ele nu se obţin cu alte cifre şi că matematicienii care le-au descoperit nu cunoşteau semnificaţia numerelor 111 şi 888.

123.456.789+ 987.654.321

1.111.111.110 Reamintim că 111 e numele Mister,
888.888.888×8 = 7 . 111 . 111 . 1 0 4 (vezi totalul de 7.104 referitor la textul din Isaia 9:5 ) ,
Schema următoare arată şirurile de 1 la pătrat cum echivalează cu numerele ale căror cifre sunt în ordine crescândă şi apoi descrescândă, ultimul având 17 cifre. Ansamblul pare o piramidă trunchiată unde semnele egalităţii amintesc “planul armoniei divine”, dacă facem abstracţie de cifrele descrescânde:
1²=1
11²=12.1
111²=123.21
1.111²=1234.321
11.1112²= 12345.4321
111 . 111²=123456.54321
1.111.111²=1234567.654321
11.111.111²=12345678.7654321
111 . 111 . 111²=123456789.87654321

O piramidă de cifre, ceva mai regulată decât precedenta, este aceasta:
0+8=8 9×9+7=88 98×9+6=888 987×9+5=888.8 9876×9+4=888.8
98765×9+3= 987654×9+2= 9876543×9+1=888. 98765432×9+0=
Planul armoniei corespunde aici cu cifrele de adunat, arătând descendenţa sau ascensiunea de la 0 la 8, ca şi punctul iniţial de pe cercul divizat septimal. Toate numerele din dreapta sunt formate exclusiv din cifra 8, arătând că ecuaţia de nesfârşit a universului este unificată în numărul Numelui Isus.
Unitatea nu apare în toate gamele acestea numerice decât odată, restul sub forma ei transcendentă (8) pe când toate celelalte cifre sunt bine reprezentate, în variate înfăţişări. Mai ales 9 formează un unghi cu laturile limitate numai de 9. Pe oblicitatea stângă, cifrele se aliniază rând pe rând în straturi, de jos în sus: 999… 888… 777… 666… Şirul vertical de 9 repetat de 8 ori parcă ar corespunde cu axa galeriilor, căreia trebuie să-i adaugi pe 286 ca să atingă armonia meridianică, exprimată simbolic prin 888.
Orizontal, numerele descresc de la multiplicitatea exterioară spre unitatea centrală: 987654. Vertical, cifrele sunt din ce în ce mai necomplete, cu cât te apropii de colţurile bazei. La piramida aceasta-cifrată nu mai e nevoie să faci calcule ca să notezi rezultatele. Progresiile vin aşa de natural, aşa de simetric, atât de limpezi, ca şi aşteptările celor care caută în Marea Piramidă legile naturii fizice şi spirituale şi le află cu o simplitate de necrezut. Singura condiţie e să ştii cheia 286=888=ISUS.

Taina tainelor din Piramida lui Keops

V.V.Moisescu

Secretul Marii Piramide dezlegat de un român
De curând, ziarele şi opinia publică au primit cu deosebit entuziasm vestea despre descoperirile, într-adevăr surprinzătoare, asupra Marii Piramide, făcute de un neobosit cercetător român, Dl. profesor V.V. Moisescu. Suspendăm în acest număr seria unor articole asupra timpurilor actuale, pentru a face loc cu plăcere articolului pe care Dl. profesor V.V. Moisescu a avut bunăvoinţa a-1 scrie pentru revista noastră.1

1Taina Tainelor din Piramida lui Keops a apărut în revista Neo-Europa numerele 23-24 (ianuarie-februarie 1944) şi 25-28 (martie-iunie 1944)

Dl. profesor V.V. Moisescu şi-a consacrat viaţa cercetărilor Marii Piramide. Domnia sa a studiat teologia, după aceea filosofia, arheologia, filologia comparată, obţinând magna cum laude, şi în fine matematicile, pentru a se putea consacra cu cea mai mare competenţă cercetărilor sale favorite. Cunoscând în mod desăvârşit limbile clasice, precum şi orice alte studii asupra misterelor antice, ca încununare a toate. Domnia sa a citit de multe ori Biblia în original, ajungând la concluzii neaşteptate, îndeosebi prin transpunerea literelor textelor sfinte din limbile respective în valorile numerice corespunzătoare, căci se ştie că la cei vechi numerele erau reprezentate prin litere, actualele cifre venindu-ne ulterior de la arabi.
S-ar părea că omul care avea să sintetizeze atâtea cercetări în domeniul Marii Piramide şi să adâncească înţelesul atâtor măsurători şi contramăsurători, făcute cu toate mijloacele tehnicii moderne, trebuia să fie în acelaşi timp teolog, fără a fi înlănţuit de haina preoţiei, filosof, rară a fi anchilozat în doctrine oficiale, şi pe deasupra matematician. Nu numai atât, dar pare că trebuia să fie român. Un strămoş al nostru, ti acul Orfeu, a primit din Egipt luminile care au strălucit în misterele orfice, misterele solare, apolonice. foarte asemănătoare cu religia ştiinţifică ascunsă în Marea Piramidă. Sunt profunzimi în fiinţa românească, moştenite de la strămoşii noştri daci, cum perseverează să ne convingă Dl. Gh. Lungulescu, care filtrate prin ciudata încrucişare de rase care a format poporul român, au dat naştere unui suflet înzestrat cu cea mai armonioasă spiritualitate.
Nicăieri în Europa, în adevăr, în decursul veacurilor nu s-a produs o încrucişare mai mare de rase şi deci de aporturi ancestrale mai diferite. Traci prin daci, latini prin romani, noi purtăm în sângele nostru altoiul german prin triburile de barbari Goţi care, ca în toată Europa, s-au stabilit şi la noi; dar mai purtăm spre deosebire de popoarele apusene sângele slav şi sângele mongol şi, spre deosebire de popoarele Orientului, sângele roman şi german. Pe un astfel de amalgam complex s-a grefat un suflet de o deosebită receptivitate, capabil să îmbine pozitivismul ştiinţei Occidentului cu misticismul profund al Orientului, şi în măsură să ridice gândirea omenească la cea mai înaltă spiritualitate.
Dar, va spune cineva, ce legătură există între preocupările unei reviste social-economice ca a noastră şi cercetările piramidologice ale D-lui profesor Moisescu? O revistă social-economică se ocupă cu problemele materiale ale vieţii; cum trebuie să organizăm producţia, pentru a stoarce planetei un număr mai impresionant de bunuri şi cum să împărţim eventual mai echitabil între noi aceste binefaceri.
Bunurile materiale constituie un scop în sine – muncim pentru a face bani, to make money, faire de Pargent. Aceasta este preocuparea comună a oamenilor de la invenţia monedei până azi. Ea a dus atâta suferinţă omenirii, încât de câte ori relele provocate de greşita întrebuinţare a monedei depăşesc pe oameni, ei se gândesc la reformarea ei, dacă nu chiar la desfiinţare.
Ştiinţa care se ocupă cu mijloacele de producţie a bunurilor, economia politică, şi-a limitat aici domeniul său.

Revista noastră are însă şi preocupări sociale. Ori problemele sociale agită astăzi omenirea mai presus de orice, căci războaiele actuale, după ce s-au declanşat pe mobile economice, tind din ce în ce să se transforme în fenomene sociale de o proporţie fără precedent. Dacă problemele sociale s-au tranşat până în prezent, trecând din greşeală în greşeală, noi credem că această iluzorie rezolvare provine din faptul că în cercetarea lor nu s-a avut în vedere un fir conducător. Au fost mereu alte fire conducătoare, care stăteau la baza diferitelor concepţii, împingând omenirea dintr-o eroare în alta. Firul conducător unic trebuie neapărat să-1 căutăm cel puţin acum, pentru a da o stabilitate întocmirilor noastre după acest război. Unde îl va găsi omenirea? Rămâne un semn de întrebare. Noi credem că trebuie să-1 căutăm într-o nouă spiritualitate. Datoria noastră este să cercetăm în domeniile în care acest fir conducător ar putea fi descoperit: filosofie, istorie, religie etc.

Cercetările în domeniul Marii Piramide, sunt de natură să ne aducă noi elemente în judecarea fenomenelor omeneşti. Noi nu vrem să trecem cu uşurinţă asupra unor descoperiri, care ar putea într-o zi revoluţiona toată concepţia noastră despre fenomenele sociale, considerate până în prezent simple preocupări materiale. Căci dacă omenirea va ajunge, de exemplu, într-o zi să-şi pună cu tot dinadinsul întrebarea pe care şi-a pus-o fără s-o dezlege Abatele Moreux şi anume de unde au cunoscut constructorii Piramidei toate secretele înscrise cu atâta măiestrie în dimensiunile ei, atunci va trebui neapărat dat un răspuns, chiar dacă acesta ar răsturna toate concepţiile noastre despre fenomenele sociale, în ce priveşte cauzalitatea lor.
în ziua când vom constata în decursul evoluţiei fenomenelor omeneşti o altă cauzalitate de cât cea aparentă, pe care o vedem azi, tot ce am clădit ca ştiinţă socială ne va părea simplă dibuială. Credem de aceea, că este cazul ca NEO-EUROPA, titlu care indică preocupările noastre pentru aşezarea lumii de mâine, să îmbrăţişeze cu căldură cercetări ca acelea ale D-lui profesor Moisescu şi să le expună cititorilor săi în speranţa că interesul

extraordinar pe care îl provoacă aceste cercetări, va rodi în inimi o mai intensă preocupare sufletească în dirijarea paşilor noştri de fiecare zi.
Dar nimeni nu-i profet în ţara sa. Războiul îl împiedică pe Dl. profesor Moisescu să-şi consacre opera acolo unde, prin lucrările premergătoare ale înaintaşilor, ar putea fi pusă în adevărata ei valoare. Până când şi ceilalţi piramidologi, care vor mai fi în viaţă la sfârşitul acestui război, vor avea putinţa să se exprime asupra descoperirilor unui român într-un domeniu atât de puţin accesibil, considerăm că este de datoria noastră să dăm cuvântul D-lui profesor V.V. Moisescu pentru a expune publicului românesc într-un articol sumar, o schiţă doar a ceea ce este lucrarea Domniei sale care va apare la timpul său, editată de un înţelegător compatriot.
Şi acum un ultim cuvânt.
Dezlegarea supremei taine piramidice va da naştere, fără îndoială, la obiecţiuni. Această dezlegare, socotim noi, corespunde totuşi ridicării celui de al treilea şi ultim voal din anticamera care prin culoarul scund duce la camera supremă a Marii Piramide: Camera Judecării Naţiunilor. Nu e o întâmplare că descoperirile piramidologice s-au produs abia în vremea noastră, adică în durata de timp ce corespunde anticamerei dintre culoarele Marii Piramide. Cartea Morţilor şi anumite adâncituri în pereţii camerei arată că în această încăpere este situat întreitul voal care acoperea misterul devenirii. Primul şi al doilea voal fuseseră ridicate prin descoperirea datelor ştiinţifice şi în cele din urmă profetice de către cercetătorii anteriori, în frunte cu D. Davidson, Piazzi-Smith, Forman, Habermann, Aldersmith, Menzies, col. Garnier, etc. cărora le rămăsese nedezlegat un mare semn de întrebare, numărul 286,1
Avem convingerea că ultimul voal l-au ridicat lucrările D-lui profesor Moisescu, căutând în sistemul septimal dezlegarea misterului acestui număr şi identificându-1, după îndelungate şi minuţioase cercetări, cu numele Domnului nostru Isus, ceea ce constituie pe drept cuvânt sinteza descoperirilor moderne.
Calea numerelor care stau la baza construcţiei universului şi la baza ştiinţelor actuale, este pozitivă şi deci nu poate fi contestată. Intelectualul modern pretinde că nu crede decât ceea ce i se poate dovedi. S-ar părea că Dumnezeu a vrut ca şi această exigenţă în clipa supremă ca şi lui Toma necredinciosul, să ne fie satisfăcută. Identificarea chipului Mântuitorului pe giulgiul ce se află în biserica din Turin, datorită mijloacelor, tehnice moderne, este încă o probă palpabilă despre importanţa cardinală a momentului pe care îl trăim. Momentul acesta a fost de altfel prevestit omenirii, cu o mie nouă sute de ani în urmă prin Apocalipsă. E drept că nu odată în decursul istoriei oamenii au crezut că ceasul apocaliptic a sosit. Atâtea coincidenţe providenţiale ale timpurilor noastre, cât şi evenimentele fără precedent în curs de desfăşurare, ne dau totuşi nouă privilegiul de a ne socoti aleşi pentru a întâmpina supremele revelaţii.
Dacă nici după aceste revelaţii îndrumătorii sărmanelor suflete obidite ale omenirii nu vor înţelege că drumul pe care au apucat este greşit, că sensul mişcării aparente conduce la Antichrist, cu tot cortegiul lui de suferinţe şi nenorociri şi nu vor face cale întoarsă înapoi spre învăţătura lui Christos, omenirea se va prăbuşi în convulsiuni şi sfâşieri cumplite, aşa cum le întrezărim de pe acum.
Dumnezeu însă a spus prin glasul evanghelistului Matei, că în ceasul acela suprem va face semn celor buni şi-i va salva de la pierzanie. Iată Dumnezeu ne-a făcut semnul Său, neghina să se separe de grâu şi cei buni să-şi deschidă sufletul pentru a fi călăuziţi şi îndreptaţi pe căile Domnului şi astfel vor fi salvaţi de pierzania care urlă cu mânie îri jurul nostru, putându-ne în orice clipă pentru totdeauna înghiţi.
Marcel Bibiri-Sturia

Prima minune arhitectonică
“Nu pot să o descriu”, se exprima Champollion vorbind despre Marea Piramidă, “căci din două lucruri unul: ori cuvintele mele nu vor reda nici a mia parte din cele ce trebuie spus, ori dacă dau imaginea cea mai palidă, aş fi luat drept exaltat, poate chiar nebun”. Egiptologul Ed. Meyer afirmă că e aproape de necrezut ca un asemenea proiect să poată fi executat: “Vis supraomenesc care odată realizat pe pământ, nu se va mai repeta niciodată”.
Deşi Dl. dr. Bibiri Sturia mi-a pus la dispoziţie cu generozitate atâtea pagini ale distinsei domniei sale reviste, mă simt totuşi stingherit când îmi dau seama că trebuie să-mi limitez expunerea doar la câteva aspecte din diversitatea punctelor de vedere din care poate fi studiată piramida lui Keops. Ce să aleg pentru cititorii revistei NEO-EUROPA din cele 147 capitole ale primului volum consacrat Piramidei?
în Apus, mai cu seamă în lumea anglo-saxonă, milioane de intelectuali urmăresc cu încordare până şi cea mai neînsemnată investigaţie în domeniile nesfârşite ale Piramidei. în România însă fu sortit să apară, pentru prima dată, tocmai descoperirea coronament a Marii Piramide, dezlegarea celui mai fecund mister al ei, care unifică pe toate celelalte. S-o mărturisim: în ţara noastră abia se ştie că această relicvă a ascuns timp de 46 de veacuri secrete ştiinţifice sau profetice, pe lângă faptul că pune probleme arhitectonice încă nedezlegate de tehnica modernă.
Doar două exemple: unele blocuri, lungi de 10 m, au fost ridicate la circa 50 m. Inginerii moderni recunosc apoi că azi nu se poate tăia aşa de exact granitul dur, încât pe neobişnuit de lunga lor suprafaţă, blocurile să se unească imperceptibil, de ţi se pare, chiar pipăindu-le, că formează un singur conglomerat. Aceasta e şi părerea ghizilor arabi când susţin că o anumită cameră din Piramidă e săpată în munte, iar nu zidită.
Întreaga bogăţie a Egiptului n-ar ajunge să fie cheltuită cu desfacerea acestor şase milioane tone de pietrărie, înălţate pe un pătrat cu latura de 230 m., mai întins decât o piaţă de 5 hectare. încape între dimensiunile acestei piramide enorma biserică Sf. Petm din Roma, înaltă de 131 m. Platforma prin care e trunchiată piramida e înălţată cu 140,5293 m. deasupra platoului din Gizeh.
Toate popoarele din cea mai veche antichitate au admirat opera lui Keops doar ca pe un colos de o perfecţiune constructivă care făcea să se creadă că e coborâtă de-a dreptul din cer. Grecii, acei înfocaţi admiratori a tot ce poartă pecetea geniului, au considerat Marea Piramidă ca prima dintre cele şapte minuni ale lumii. Dacă celelalte şase minunăţii au dispărut fără urmă, marele miracol al Piramidei, templul ştiinţei pure, va înfrunta veacurile, punând şi generaţiilor viitoare aceleaşi întrebări arzătoare pe care am început să le descifrăm.
Astăzi nu mai poate afla credit părerea că şi Marea Piramidă este un cavou. Herodot scrie clar că Keops a fost înmormântat într-altă parte. Califul, care a violat piramida ermetic închisă, nu a găsit în ea decât un coşciug gol, simbol al învierii, prezentând şi unele formule fizice de cea mai mare importanţă, după cum vom arăta pe larg în lucrarea noastră. Capacitatea acestui coşciug gol este de 168.000 degete piramidale cubice, adică exact capacitatea Arcei Alianţei lui Moise şi a fiecărui dintre bazinele din templul lui Solomon. Vorbind despre această ciudată potrivire, Piazzi-Smith, astronomul englez, zicea:
“Singurul răspuns posibil, pentru explicarea acestei coincidenţe, nu poate fi decât că Dumnezeul lui Israel, care trăieşte veşnic, a inspirat în acest scop şi pe urmaşul lui Sem, arhitectul Marii Piramide şi pe Moise profetul Său şi pe Solomon, alesul şi înţeleptul Său prin excelenţă!”
Dacă s-ar face efective semnalizări luminoase către locuitorii altor planete, limbajul convenţional în stare să le atragă atenţia nu ar fi altul decât figurile geometrice. Când triunghiurile laterale ale Piramidei erau intacte, luciul lor reflecta soarele ca nişte oglinzi gigantice. Sub cerul totdeauna fără nori al Egiptului, opera lui Keops părea coborârea pe pământ a zeului solar.
Probabil că spiritele mult înălţate îşi transmit ideile prin forme şi numere, schema gândirii însăşi degajată de spaţiu-timp aşa cum îl percepem noi. Există aşadar în mijlocul babiloniei pământeşti o întrupare a nobilei limbi cereşti! Ca şi un civilizat care, rătăcind printre sălbatici, dă de vestigiile vreunui înaintaş al său, aşa se bucură de Marea Piramidă cei care aud prin ea, ca şi prin Biblie, “glasul Păstorului”, distins dintre zecile de mii de jargoane filosofic-religioase.

începutul revelaţiilor

Datele geografice Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul piramidei lui Keops împarte exact în două delta Nilului.(Planşa 1) Acesta e meridianul ideal, căci trece prin cel mai mult uscat, divizându-1 în două părţi egale. Se poate face o experienţă, decupând planisfera (uscatul) pe un carton. Tăind-o prin meridianul Piramidei, ea cântăreşte la fel şi de o parte şi de cealaltă. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin inima tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei ce cuprinde taina lui Osiris.
Acest zeu, exceptând miturile vulgare asupra lui, e un inexplicabil simbol al Mântuitorului lumii întregi. Despre el tratează cea mai veche carte a istoriei: “Cartea morţilor”, al cărui titlu în limba egipteană este: “Exodul spre lumină”, ea fiind o călăuză religioasă filosofico-astronomică în invizibil. Unii pretind că după textul ei s-a conceput structura Marii Piramide. Este adevărat că alegoria solar-osincă joacă un rol considerabil în sistematizarea pe cale arhitectonică a principalelor date cosmografice. Nu te poţi abţine să nu faci şi juste comparaţii între planul epocilor, aşa cum e redactat în Biblie, şi între uimitor de potrivitele relatări ale Piramidei. Bănuiesc că aceste afirmaţii par riscante cititorilor care n-au fost conduşi, pas cu pas, în procesiunea sacro-ştiinţifică a iniţierii celei mai de neaşteptat. De aceea să revenim la abecedarul piramidic, singurul cunoscut mai bine, chiar şi în străinătate.
Vârful Piramidei este aşezat precis pe latitudinea 30°, ţinând seama de refracţia atmosferică. Coordonata aceasta (a treia parte din distanţa de la polul Nord la Ecuator) o pot socoti ca ecuator al terenurilor locuibile, căci de la colţurile continentelor sudice până la polu!. Sud nu e decât apă, pe aceeaşi întindere de 30°. Francezii au descoperit multe potriviri dintre măsurile Marii Piramide şi datele geodezice. Un exemplu:

Planşa 1
Cvadrantul deltei Nilului. Marea Piramidă se află în centrul geometric şi în acelaşi timp la extremitatea sudică a cvadrantului.

Doc1-11 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul. Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului” (Isaia 19:19-20a).

Perimetrul bazei este a 120-a parte dintr-un grad al Ecuatorului. După calculele mele, latura răsăriteană (baza nu e un pătrat riguros, din motive astronomice) înmulţită cu 480 (4/3 din gradele cercului) dă lungimea unui grad de meridian, măsurat la latitudinea medie de 45°, al cărui minut este mila marină de 1852 m.

Datele astronomice

Ocupând Egiptul, englezii au măsurat Piramida, fireşte, cu măsurile lor de lungime. A fost o surprindere generală când s-a comunicat că o latură a bazei are 365 de coţi şi aproape un sfert, deci zilele dintr-un an cu fracţiunea de zi calculată atât de precis, că dacă s-ar fi ştiut aceasta, nu ar fi existat atâtea calendare prost alcătuite (Planşa 2). Chiar egiptenii se necăjeau cu un calendar fără ziua bisectilă, ceea ce aducea o perturbare nemaipomenită. La răstimpuri, sărbătoarea secerişului cădea când Nilul se revărsa, iar slujba revărsării se oficia când Nilul era aproape secat! Faptul acesta constituie unul din argumentele că planul Piramidei nu a fost dezvăluit nici constructorilor lui, aşa cum scrie apostolul Petru despre profeţi. Anumite considerente astronomice, deduse mai ales din stratul al 50-lea de blocuri, platoul constructiv spre care tind coridoarele ce arată mersul vremurilor, ne obligă să acceptăm noua ipoteză că templul acesta priveşte, am putea zice exclusiv, epoca noastră. Iarăşi anticipez, lucru ce poate nu convine începătorilor în studiul de faţă. Pentru a putea pătrunde tainele de ordin spiritual ale Marii Piramide, trebuie să pătrunzi mai întâi sutele de mici premise piramidice. Aşa se întâmplă şi în cunoaşterea universului. Veritabilii savanţi sunt spiritualişti; ei se apropie cel mai mult de taina centrului de neatins al creaţiunii, pentru că ei se degajă prin studiu de conceptele informe ale maselor care mişună la baza aşezărilor piramidice.Perimetrul bazei conţine, în degete piramidice, zilele şi fracţiunile de zi din 100 de ani. Această măsură e ca şi incia engleză sau ţolul, a 25-a parte din cot, având 25,426f 4 mm. Cum se face că măsurile engleze sunt aproape identice cu ale Piramidei şi cu cele de la Templul din Ierusalim, neutilizate decât la aceste două clădiri enigmatice? Răspunsul necesită un lung capitol. Cotul utilizat de constructorii Marii Piramide este unitatea de măsură ideală, după cercetările geofizicienilor, căci este

Planşa nr. 2

Construcţia bazei Marii Piramide
(Scobitura în zidărie este mult exagerată pentru a arăta efectul).

Doc2-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

AB = 365,242 coţi sacri = numărul de zile din anul solar
AEFB = 365,256 coţi sacri = numărul de zile din anul sideral
AbB = 365,259 coţi sacri = numărul de zile din anul anomalistic

a zecea milioana parte din raza polară a pământului, lungă de 6356,7 km. Metrul nostru este dedus greşit dintr- un grad oarecare al meridianului, într-o vreme când nu se ştia că Pământul nu e un glob perfect. De aceea el nu redă numeric proporţiile universului, pe când, de exemplu, numărul de coţi ai înălţimii verticale_(232,52) arată, în primele cinci cifre, câte raze polare terestre se cuprind între Soare şi Pământ. Cei 147,803 m. ai înălţimii verticale a Piramidei nu exprimă decât milioanele de km ai acestei distanţe, fără de care nu s-ar putea efectua celelalte măsurători cosmografice în ceea ce priveşte: spaţiul, timpul, materia, energia. Un miliard de piramide încap între planeta noastră şi astrul zilei, socotind depărtarea la data de 17 februarie, căci ea variază după anotimpuri. Distanţele celelalte se deduc din diversele nivele ale subsolului Marii Piramide. Aşadar şi unitatea de măsură cosmografică e ascunsă în acest rezervor de date ştiinţifice.

Datele profetice

Suma celor două diagonale ale bazei e de 25.826,52 degete piramidice, tocmai anii din perioada numită de Platon “anul divin” care este mult importantul ciclu a precesiunii echinocţiilor. în decurs de aproape 26 milenii, punctul vernal parcurge cele 12 constelaţii zodiacale, în tot atâta timp, axa polilor descrie pe cer un larg rotocol. Stelele din preajma acestuia devin rând pe rând polare.
Perimetrul stratului 50 al Piramidei, rezervat epocii noastre, prin ascensiunea spaţială şi cronologică a coridoarelor, măsoară tot 25.826,52 degete cât anul precesional; pe când numărul zilelor dintr-un an îl dă de astă dată diagonala acestui strat. în pătratul mai mic se întâlnesc deci aceleaşi valori de la pătratul bazei, numai că intervertite. Anul zilelor omeneşti (365) este deci ascuns înăuntrul pătratului ce poartă chivotul, aşa cum sunt invizibile diagonalele bazei ce deţin secretul “anului divin”. Aici sus “plinirea vremii” divine e singură scoasă în evidenţă, ca şi când ar arăta că în cadrul ei, iar nu din socotelile strâmte, se întâmplă evenimentele actuale. într- adevăr, chiar din războiul trecut, omenirea a păşit pe platforma celui de al 50-lea etaj al Piramidei, număr simbolic ce arată mari înnoiri, fiind în Biblie început de veac septimal,.adânc semnificativul an jubiliar ce revenea după fiecare 49 de ani. Bineînţeles că astfel de răsturnări a valorilor vor fi precedate de “ziua ispăşirii” care echivalează cu “marea strâmtorare”, astfel cum ne arată cele două Testamente biblice, în perfectă concordanţă cu simbolismul geometric al coridoarelor scunde.
Aceste reforme, ce se vor efectua deplin doar prin intervenţia directă a Dumnezeirii, după cum spune Biblia,se pregătesc şi prin războiul de faţă. Doar cei purificaţi se vor bucura de binefacerile erei celei noi, restul vor fi daţi la rebut, prin cele mai groaznice cataclisme. Vom avea nu numai o Europă nouă, ci pământul întreg va fi refăcut în întregime. (Planşa 3)
Măsurând interiorul Marii Piramide în degete, s-a observat că dimensiunile încăperilor, coincid minuţios cu perioadele din istoria omenirii. Fiecare întretăiere de linii din planul ei marchează un eveniment epocal. Nu-i nimic arbitrar în această schiţare spaţială a timpului, căci datele astronomice incluse în structura Piramidei incomparabile îţi pun la îndemână scara de proporţie, valabilă şi profetică, deoarece am văzut că un ţol piramidic echivalează cu un an. Fracţiunile de ţol, măsurate micrometric, chiar cu 7 zecimale, pot arăta până şi secunda când s-a încheiat o epocă. De exemplu: Exodul (prefigurarea jertfei de pe cruce) la 2513,555469 ani după Adam; naşterea, botezul şi răstignirea Mântuitorului, (toate în perfectă concordanţă cu cronologia biblică), precum şi războaiele mondiale.
Astfel de proorocii, precis redate în Piramidă, au atras atenţia lumii întregi, mai mult decât datele ei astronomice. Astăzi, mai curând ca oricând, cei ce o cunosc numai din articolele de senzaţie, o consultă asupra desfăşurării evenimentelor actuale. Curiozitate în parte îndreptăţită, dar de care au abuzat unii. Calculatorii pripiţi se vede că nu ştiu ce scria Newton şi anume că scopul prorociilor biblice nu e să facă pronosticuri, ci abia după împlinirea lor să fie martore că Cineva le-a aranjat, de vreme ce au fost impecabil prezise.
Noi însă nu putem afla, după bunul nostru plac, cheia prin care revelaţiile devin clare ca lumina zilei, cum e cazul cu relatările despre trecut. Cine ar fi prevăzut, de exemplu, că s-a fixat în Piramidă izbucnirea revoluţiei bolşevice prin prelungirea invizibilă a unui perete situat dedesubtul anticamerei?
Trebuie să cunoşti mai întâi liniamentele generale ale istoriei, ca

Planşa nr. 3

Doc3-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Cele două coridoare din Marea Piramidă

 să descurci cu oarecare siguranţă prelungirea lor în viitor,dar această sinteză n-o obţii decât studiind serios Biblia.

Cu titlu de document, dau în planşa 4 fotocopia unei schiţe a interiorului Piramidei, semnată de celebrul piramidolog D. Davidson, apărută în numărul festiv din februarie 1935 al revistei The National Message.
S-a părut ciudat tuturora că aici se află schiţa istoriei biblice. în loc de obişnuitele hieroglife prin care se lăudau suveranii ctitori. După cele spuse de Herodot, Keops n-a făcut decât să asculte de porunca Divinităţii când a executat planul misterioasei clădiri, plan transmis, dacă e să credem unele manuscrise vechi arabe, patriarhului Enoh. în timpul construcţiei templele zeilor au fost închise, o dovadă în plus că această primă piramidă este dedicată singurului Dumnezeu.
planşa nr. 4

Doc4-11 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Sunt nenumărate datele astronomice şi profetice ale Marii Piramide. Acestea însă apar măsurând nu piramida zidită, ci aceea doar schiţată pe teren de înşişi constructorii ei, prin nişte linii săpate împrejurul bazei. (Planşele 5 şi 6)

Doc5-1 Taina tainelor din Piramida lui KeopsDoc6-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Această ramă nu are nici un scop practic sau estetic, ci numai unul filosofic: să contureze piramida cea nematerială, singura prin care se obţin datele precise asupra cosmosului. Nici anul obişnuit, nici anul cosmic de 25.826 ani şi nici raza vectorială a orbitei (23.252 raze polare) nu reies din măsurarea zidăriei. Doar înălţimea ideală este aceea care dă reducerea, de 10 la puterea noua, a distanţei Soare-Pământ. Vârful teoretic se află împărţind la 2 p perimetrul ideal, căci înălţimea verticală, luată ca rază, descrie un cerc lung cât perimetrul bazei. Se dă astfel rezolvarea, singura cu putinţă, a cvadraturii cercului! Nici în cazul de faţă nu s-a lucrat cu supoziţii, căci lespezile acoperământului au înclinarea cerută de unghiul lui
3,1416. Iată deci că Piramida construită sub faraonul Keops încorporează şi raportul acesta, pi (3,14), extrem de util, cunoscut cu exactitate doar prin calculul infinitesimal modern pi dă naştere multor proporţii din piramida aceasta, redând astfel prin linii drepte cercurile din cosmografie.
Piramida propriu-zisă este construită ceva mai înăuntru decât indică fundaţiile rămase inutilizabile. Dacă ne-am lua după aparenţe, nu ne- am putea explica realizarea redusă a piramidei decât că Keops a ordonat o schimbare a primului plan ce îmbrăţişa o concepţie mai vastă. “Economisirea aceasta de material” poartă însă o adâncă semnificaţie, bogată în tot felul de aplicaţii la descifrarea enigmelor cosmice.

Lespezi uriaşe de calcar alb ce înveleau Marea Piramidă.

Factorul deficient 286

Diferenţa dintre înconjurul piramidei concrete şi perimetrul celei ideale, nezidite, este fix de 286,1022 degete piramidice. De la platforma, care este baza mică a capului diafan al piramidei ideale, şi până la vârful ei abstract este o verticală invizibilă de 286,1022 dg. Era în planul construcţiei această ciuntire a vârfului, tocmai cu acelaşi număr urmat de aceeaşi suită de zecimale, exasperant de precise. Cine priveşte Soarele de la baza piramidei, în ziua echinocţiilor, îl vede completând golul de pe acest tron rezervat lui Osiris sau mai bine zis Aceluia pe care îl preînchipuia: Isus, “Soarele Dreptăţii” (Maleahi 4:2), adică “Soarele Echinocţiului”. (Planşa 7)”Cartea Morţilor” scoate din fenomenele astronomice comparaţii
Planşa nr. 7

Doc7-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Piramida ideală reprezentând scopul divin pentru planeta noastră prin Isus Christos care este simbolizat prin vârful aşezat pe locul lăsat liber.

mai presus de metafizica celorlalte religii, făcându-te să crezi ori că autorul ei a fost inspirat, ori că geniile de atunci depăşeau pe cele de azi în puterea de sintetizare.
Omniprezenţa lui 286 în geometricul templu al ştiinţei-religii scoate în relief piramida cea mai presus de simţuri care îmbracă pe cea reală zidită din toate părţile, ca un nimb astral. Piramida ideală rezultă din adausul pretutindeni al acestui “factor deficient sau de deplasare”, numit astfel de către cel mai mare piramidolog: D. Davidson, din pricină că axa coridoarelor e deplasată spre răsărit tot cu 286 dg. faţă de jumătatea laturii de nord a bazei.
Interiorul Piramidei este şi el impregnat de acest număr, fără de care nu poate fi concepută nici o interpretare astronomică sau profetică a Marii Piramide. Numerele piramidei tangibile nu spun nimic sau prea puţin. La nici un alt monument din lume nu se mai întâlneşte o structură asemănătoare, ca un număr să se afle ţesut în toate dimensiunile. “Acest factor 286″, scrie Davidson, “e de o valoare transcendentă, aşa cum se manifestă de la un capăt la celălalt şi într-un chip pe care ingeniozitatea creierului omenesc este complet incapabilă să-1 imagineze”. G. Barbarin, popularizatorul lui Davidson, scrie şi el despre 286 astfel: “Aici atingem unul din punctele cele mai delicate, cele mai complexe şi cele mai semnificative din Piramidă. Acest număr, extraordinar de precis, se regăseşte pretutindeni în structura Marii Piramide, constituind, la drept vorbind, motivul central ştiinţific al alegoriei piramidice”. Forman în “Les propheties â travers Ies siecles” scrie că “Anomalia aceasta, prin care întreg sistemul e deplasat faţă de centru, constituie încă pentru piramidologi o ENIGMĂ DIN CELE MAI DE NEDEZLEGAT din tot studiul Marii Piramide”. (Planşa 8)
Istoricul aflării acestui leit-motiv al piramidei lui Keops este o garanţie că nu a fost inventat pentru nevoia unei cauze. Dezlegarea enigmei lui nefiind adusă la cunoştinţa publică decât anul acesta şi numai în România, nici n- a avut cum să fie susţinută de marele piramidolog, care doar a semnalat ubicuitatea acestui număr în piramida ridicată parcă anume pentru el. Aflarea lui se datoreşte contramăsurătorilor oficiale efectuate de vestitul arheolog Flinders Petrie, ca’să combată pe celebrul astronom şi piramidolog Piazzi Smith. Primii care au observat empiric acest adaus aplicat pretutindeni piramidei concrete, nefăcând

Planşa nr. 8

Doc8-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Latura nordică a Marii Piramide
Observaţi deplasarea intrării spre stânga, la est faţă de axa centrală şi absenţa piesei din vârf. Mărimea deplasării este de 286 ţoii (1 ţol = 2,54 cm), aşa numitul factor de deplasare

coordonarea, au conchis că aici e o “eroare de construcţie, inerentă unei aşa enorme clădiri”. Cum putea fi însă o eroare de 7,2745489 m = 286,1022 degete la acei arhitecţi care în atâtea detalii ale clădirii au prevăzut până şi sutimile de miimi de milimetru? Trebuie să fii prea sceptic ca să le atribui atâta lipsă de calcul.în afară de vârf, de perimetrul bazei şi de ţolii deplasării coridoarelor, numărul cheie al Marii Piramide se mai întâlneşte la diferenţa între diagonalele reale şi cele ideale, iar sub forma de 2,861022 coţi la diferenţa între o latură ideală şi una reală. Mai sunt multe alte forme sub care se ascunde numărul acesta enigmatic, dar nu vom mai aminti decât prezenţa lui la locul cel mai însemnat din acest templu al spiritualităţii: e vorba de diferenţa de 286,1022 degete între tavanul galeriei scunde ce arată epoca mozaică şi între tavanul Marii galerii, la începutul ei nordic, acolo unde, pe scara cronologică a Marii Piramide, e plasată răstignirea Domnului şi începutul epocii creştine (Planşele 9 şi 10). Numai numărul acesta dă un sens îngrămădirii de pietre. Tot aşa în Univers există ceva şi Cineva pentru care merită să trăieşti. Adăugând la fiecare dimensiune ciuntită bagheta magică a numărului ascuns, transfigurezi prin aceasta orice colţişor din Marea Piramidă. Tot ansamblul ei, astfel dirijat, dă o armonie, cu adevărat a sferelor cosmice.

Tonul pare declamator, dar în mijlocul indicaţiilor, probabil plictisitoare pentru unii ca şi învăţarea gramaticii, pe baza lecţiilor învăţate deja, vreau să fac auzit ecoul de tunet îndepărtat al maiestuosului Verb divin. Urmărind cu sârguinţă labirintul geometric al Piramidei, ajungi să distingi cum răsună dinspre “sala Adevărului în lumină” limba Patriei de Sus, graiul Celui Strălucit = Osiris nemistificat de preoţii egipteni.
Cel profan în cuceririle ştiinţifice crede că ceea ce este sub ochii şi mâna lui e adevărata realitate. Chimistul şi fizicianul ştiu însă că însuşirile atribuite obiectelor pipăibile nu-s decât calităţi subiective, necorepunzând obiectelor în sine. La fel şi piramida reală e literă moartă până n-o însufleţeşti cu spiritul care pătrunde şi o învăluie de pretutindeni, cu cel al numărului ce formează nevăzuta piramidă ideală. în “irealul”, singurul existent totuşi, al piramidei abstracte îşi regăsesc toate dimensiunile raţiunea lor de a fi. Dacă nu pricepem cele apropiate de experienţa noastră, cum vom vorbi despre Slava ce depăşeşte graniţele universului?

plansa 9

Doc9-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Planşa Nr.10

Doc10-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Tranşarea nodului gordian
G. Bournier şi atâţia alţii, afirmă că “secretul Marii Piramide face parte vădit din domeniul interzis”. Iată însă că Cerul a găsit cu cale să dezvăluie în sfârşit ceea ce patru milenii a ţinut ascuns. Nu s-a descoperit misterul misterelor din Marea Piramidă decât acum la sfârşitul veacurilor,căci în dezlegarea lui se cuprinde şi înţelesul acestor cuvinte ale Domnului Isus: “Dacă ucenicii vor tăcea, pietrele vor striga” (Luca 19:40). Iată că a sosit vremea când spinoasa enigmă arheologică, declarată ca de nepătruns chiar de către cel care şi-a dat seama cel mai bine de importanţa ei, este dezlegată strict matematic, fiindcă exclusiv pe calea numerelor ne vorbeşte monumentul cel mai straniu al omenirii.
Ştiinţa în sine nu este altceva decât aplicarea aritmeticii şi geometriei. Tot ce este ştiinţă exactă şi experimentală se reduce la numere.
Providenţa a pregătit pe dezlegător să înţeleagă graiul numerelor, căci prin numere se cârmuieşte lumea. Am iscodit iilosolia pitagonciană, am întrebat toate ştiinţele, care prin numere se unifică, şi mai presus de toate, am aprofundat studiul Sfintei Scripturi. După vreo douăzeci de ani de cercetări am obţinut ca rezultat “legile seriilor septimale” care odată şi odată se vor aplica în toate domeniile cunoştinţelor omeneşti.
Nu vorbesc despre ele acum, ci numai de utilizarea sistemului septimal în piramidologie. Dacă nu aş fi lucrat atâta vreme cu el, nu mi-ar fi venit în minte să “traduc” pe 286 din numărătoarea obişnuită în cea din 7 în 7. Arheologii din Apus nu s-au gândit să toarne pe zecimalul 286 în grupe de 7, căci, după câte ştim, nu s-a mai ocupat altcineva cu echivalarea numerelor în acest neobişnuit sistem aritmetic. Creierul şi limbajul omenesc, de când s-a pomenit nu a cugetat şi nici n-a exprimat numerele altfel, decât în grupe de câte 10: unităţi, zeci, sute, mii, zeci de mii… şi nicidecum nu s-a oprit la 7 unităţi, care formează seria septimală, (în loc de 10), iar 7 serii să formeze o grupă şi mai mare: 49. număr corespunzător sutei zecimale ş.a.m.d. Din cauza aceasta, sunt obligat să scriu despre:
însemnătatea numărului 7
Ceea ce este cotul sacru pentru dezvăluirea atâtor date astronomice ascunse în dimensiunile Marii Piramide, este şi numărul 7 pentru interpretarea rezultatelor măsurătorii, fiind privit ca hieratic din cea mai îndepărtată antichitate. Fără numărătoarea din 7 în 7 este de neconceput să afli sensul factorului deficient al Piramidei enigmă. Nu-mi este greu să spun dintru început cu ce număr septimal se traduce 286, dar nu e folositor pentru cititor, până nu îl deprindem cu mentalitatea septimală. Probabil că sistemul acesta aristocratic era mânuit cu multă dexteritate de către iniţiaţii templelor, dar cum n-a ajuns până la noi decât ecoul acestui sistem secret, ne mărginim să indicăm câteva frânturi, menite să convingă despre importanţa numărului 7 ca încheietor al seriei. Cu echivalarea numerelor în clase septimale nu se ocupă nici aritmetica superioară decât în treacăt, cu indicaţia vagă că se pot înşirui numerele şi în alte sisteme: binar, trinar, * quaternal, quinal, sexagesimal, în duzine. Nevoia m-a făcut să formulez şi regulile aritmetice ale transformării, ele depăşind cadrul acestui articol.

După cum lungimea cotului piramidic şi a submultiplului său degetul este dată pe un relief din interiorul Marii Piramide, tot aşa sistemul septimal este recomandat ca dezlegător al tainei piramidice prin cele 7 etaje ale Marii galerii, nişte trepte în formă de boltă, care se prelungesc din cele 286,1022 degete ale peretelui nordic al acestui coridor. Marea Piramidă mai conţine numărul enigmatic şi în cele 7 coridoare ale ei. Proporţiile principalelor dimensiuni ale acestei Piramide cuprind pe 7 astfel: latura bazei e cât 7 divizori comuni înmulţiţi cu p, muchea cât 7 divizori comuni x 3, înălţimea verticală cât 7 divizori comuni x 2.
Marea Piramidă, fiind imaginea schematică a sistemului solar, proporţiile ei corespund cu ale acestuia. Egiptenii nu socoteau o întâmplare că Nilul se vărsa în mare prin 7 guri şi că avea 7 nivele (cădea în 6 cataracte). In Delta lui înfloreau 7 oraşe. Templul lui Denderah avea intenţionat 7 porţi, de comparat cu cei 7 stâlpi ai înţelepciunii. Templul lui Abydos avea 7 capele, iar până la templul din Kamac al lui Amon te suiai prin 7 trepte. Şi în filosofia egipteană erau cunoscute seriile septimale. Dăm un singur exemplu:
egiptenii ştiau că fiinţa umană e constituită din 7 principii. în natură, tot ce face esenţa ei este seriat după 7. Am găsit nenumărate serii septimale, bine studiate. Fără să intru în amănunte, amintesc pe cele mai simple cu putinţă: Curcubeul are 7 culori, gama muzicală e compusă din 7 trepte. Muzica se scrie cu 7 valori de note, iar nuanţele muzicale sunt tot 7. Pitagora inventase un instrument muzical cu 7 coarde, pentru a fi în acord cu armoniile din natură, datorită acţiunii numărului 7, cel mai respectat în filosofia lui matematică. Pământul are 7 zone climaterice, repartizate după simetria enunţată într-una din legile seriilor: la capetele seriei (1 şi 7) sunt cele două zone polare. Lângă ele (2 şi 6) sunt zonele temperate, urmate de cele toride (3 şi 5) care sunt de o parte şi de cealaltă a zonei ecuatoriale (4). Luna are 7 faze, omul 7 vârste, creierul 7 straturi de neuroni. Capul intră de 7 ori în statura umană. Gestaţia la om şi animale durează perioade alcătuite din zile multiplii de 7. Planta tipică e compusă din 7 părţi: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori, fructe şi seminţe. Fiecare din aceste părţi se divid şi subdivid septimal. La fel şi în alte ştiinţe. Doar un exemplu din geometrie: Două cercuri nu pot avea între ele decât 7 poziţii: externe, tangente externe, secante,.tangente interne, interne, concentrice şi identice. O serie mecanică: spaţiu, materie, număr, mişcare, formă, energie şi timp. Această serie e foarte cuprinzătoare, determinând geografia şi istoria, chimia şi fizica, aritmetica şi geometria, toate pivotând în jurul lui 4 ca centru. Sunt atâtea şi atâtea serii, mai ales filosofice, dar ne oprim aici.
Numărul 7 cardinal e menţionat direct în Biblie de 287 de ori, deci cât numărul prin excelenţă piramidic, indicându-ne şi pe calea aceasta că enigma lui 286,1 nu se poate soluţiona decât cu sistemul septimal. Numărul 7 ordinal e pomenit de 98 ori în Sfânta Scriptură, iar 7 distributiv de 7 ori, în total de 392 ori, adică 7 x7x7+7×7.
Indirect, numărul 7 se află de nenumărate ori în Cartea Sfântă, până şi în numărul de capitole, fraze, cuvinte, litere, forme verbale sau împrejurări, etc. Se înţelege că e vorba doar de originalul celor 70 de cărţi ale Bibliei, în limbile sacre, concepute mult timp înainte de a lua fiinţă poporul grec sau evreu. Nu e fără rost faptul că săptămâna are 7 zile. în Vechiul Testament exista şi săptămâna de 7 săptămâni, săptămâna de 7 ani şi săptămâna de 7 milenii, de unde se deduce că mileniul spre care păşim va fi readucerea sabatului creaţiunii, raiul terestru. În templu erau 7 obiecte principale, toate aşezate după sensul aflat prin legile seriilor. Amintim misteriosul candelabru cu 7 braţe ce se acordau unele cu altele în jurul unui pivot central. El simboliza, printre altele, că adevărata lumină ne vine prin sistemul septimal. În capitolul 13 din Matei sunt 7 parabole ce se pot studia paralel cu cele 7 epoci ale cârmuirii divine. În Apocalipsă, 7 e pomenit de 7X7, iar principalele lucruri despre care tratează această carte profetică sunt orânduite în 7 serii de câte 7.

Cercul divizat septimal
Cu această sumară pregătire, putem înţelege mai uşor cercul cu numere de la 1 la 343 pe care le-am repartizat în grupe de 7, din ce în ce mai mici (Planşa 11). Cu ajutorul subdiviziunilor, aflăm cu ce număr din sistemul septimal corespunde fiecare dintre aceste 343 numere zecimale. Pentru uşurinţa transformării numerelor, se pot colora sectoarele din cerc cu cele 7 culori ale spectrului solar, căci se disting astfel mai bine cărui număr aparţin şi apoi pentru motivul că Soarele joacă un rol considerabil în simbolismul astronomic-piramidic. Soarele era socotit ca imaginea lui Osiris, care în mod frapant preînchipuia pe Christos. Aceste afirmaţii desigur cer dovezi amănunţite pe care le-am dat într-un voluminos manuscris. Aspectele sub care am studiat Marea Piramidă fiind numeroase, nu li se pot enumăra nici măcar titlurile într-un simplu articol.
Sectoarele divizate şi subdivizate la infinit, tot mereu după numărul 7, arată destul de clar cum se traduce un număr obişnuit (din cele menţionate pe tablou) în numere septimale, cărora le-am dat aici notarea lor, mai simplă decât a cifrelor’arabe. Presupunându-le colorate, ele se exprimă şi mai uşor. Să luăm ca exemplu de preschimbare chiar pe 286. El figurează ca al ŞASELEA număr periferic din sectorul mijlociu 41, care la rândul lui, e a ŞASEA diviziune din al ŞASELEA mare sector. Obţinem deci Nr. 6.6.6. septimal. în limbajul culorilor-numere, numim pe 286 astfel: Indigo din indigo, din indigo, culoarea cea mai sumbră, foarte potrivită cu sensurile numărului 6, după cum şi celelalte culori se potrivesc cu numerele ce le corespund în ordinea septimală.

Doc11-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Să demonstrăm şi altfel echivalarea lui 286 zecimal cu 6.6.6.

Numerele de la 1-343 (zecimale) plasate retrograd i/i diviziunile sistemului septimal. Cu ajutorul acestei planşe se pot afla şi numerele clasate septimal, sub raportul distanţării de la punctul O, fie în mişcarea aparentă, fie în mişcarea directă. Pătratul punctat reprezintă baza piramidei al cărei perimetru este egal cu lungimea circumferinţei descrisă de înălţimea verticală luată ca rază. Avem aşadar raportul R x pi: 2 = o latură bazică, iar R x 2 pi = circumferinţa-perimetru. Deschiderea compasului cât raza taie exact de 6 ori lungimea cercului. Unul din colţurile hexagonului format de rază cade în dreptul lui 286, descriind astfel un triunghi cu laturile egale, cuprins între punctul iniţial-final, centru şi 286. Versetul din cerc sintetizează Biblia, prezentând multe armonii. Un exemplu: De fiecare culoare a curcubeului, revin câte 3 cuvinte în ordinea naturală a textului grecesc, tradus aici ad literam. înţelesul celor 21 cuvinte se potriveşte cu precizie cu semnificaţia culorilor corespunzătoare din acest “curcubeu al Noului Legământ”‘.

septimal. Pornind numărătoarea pe cerc de la punctul zero, în sensul cum se mişcă acele unui ceasornic, adică retrograd, parcurgem 5 sectoare mari ce corespund sutelor. Intrăm apoi în sectorul al Vl-lea şi înaintăm peste 5 sectoare ale lui ce corespund zecilor şi ne aflăm în subsectorul 41, al Vl-lea din 6 precedent. Pe 286 îl găsim abia după ce mai traversăm alte 5 sectoare ce corespund unităţilor. Numărul tainic al Piramidei este aşadar situat ÎN 3 sectoare numerotate fiecare cu 6, aşa cum scriem zecimal pe 666, de care s-a şi început să se facă mare caz. Calculele unora sunt însă în parte arbitrarii, în tot cazul premature, căci după Biblie apariţia supremului Anticrist, supraomul diabolic, e condiţionată de anumite evenimente încă nerealizate: reînfiinţarea imperiului roman, reclădirea Templului din Ierusalim etc.

Numărul fiarei

În Apocalipsa cap. 13 versete 17- 18 este arătat 666 ca semn distinctiv al lui Antichrist: Fiara a făcut ca toţi să primească semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei, căci este un număr de om. Şi numărul ei este 666. Manifestarea numărului acesta în 286, care este cheia atâtor taine astronomice, pe drept surprinde pe cel care se aştepta ca numărul enigmă să înfăţişeze altceva decât antiteza lui Christos. Pentru lămurire, dăm câteva reflecţii, în locul multor capitole în care tratez despre 286 privit ca 666, precum şi despre sensul defavorabil atribuit numărului şase în diferite domenii.
Devierea coridoarelor faţă de axul central, interpretată ca devierea istoriei lumii de la “planul armoniei divine”,justifică îndeajuns prezenţa numărului nefast în Piramida ce simbolizează sub diverse aspecte sistemul solar, omenirea şi pe om. Numărul bestiei antichriste mocneşte în fiecare om depărtat de Dumnezeu. Că blazonul e leu, vultur, urs, ori lup, tot fiară este. Doar Căminul spiritual ne domesticeşte. Cifra 6 repetată de 3 ori (în cele 3 sfere: trup, suflet şi duh) e numărul omenescului, al nedesăvârşirii, al eşuării, al trudei fără sărbătoare, etc. în folclor, sustragerea unei unităţi dintr-un ansamblu, cum e 7, produce adesea nenorociri sau prevesteşte ceva sinistru.
Lui 666 îi lipseşte în trei rânduri câte o unitate, tocmai capul, până la 777 al armoniei divine, înfăţişată pe cerc prin meridianul din dreptul lui 7, 49 şi 343. Piramida văzută este uşor trunchiată, lipsindu-i din înălţimea verticală ideală 286,1022 degete. Vom vorbi mai departe despre sensul acestei decapitări, despre mica piramidă invizibilă a vârfului care recapitulează principalele simbolisme piramidice.
Pe de altă parte, am văzut din datele extrem de precise ale coridoarelor că Piramida face din jertfa lui Isus centrul ei şi implicit al cosmosului, deoarece la data răstignirii se încrucişează (riguros în 4 unghiuri drepte) planul ecuatorului ceresc cu linia ce porneşte de la steaua polară spre centrul bazei piramidice. Paralela 30, spre care ţinteşte vârful Piramidei, e chiar peretele nordic al Marii galerii, verticală ce marchează ora când Mântuitorul Şi-a dat duhul, zicând: “S-a împlinit!”. Acest ultim cuvânt al Său, din cele 7 rostiri de pe cruce, se potriveşte, cum nu se poate mai bine, cu încrustarea lui la începutul Marii galerii, într-adevăr, coridorul scund al “adevărului în umbră” (cum îl numesc textele egiptene) se înalţă aici dintr-odată, de 7 ori, dând loc epocii “Adevărului în Lumină”, deci împlinirea celor prefigurate în Vechiul Testament, căci numărul 7 arată ceva deplin. Diferenţa de 286, 1022 degete între tavanele acestor două galerii e singurul loc din Marea Piramidă unde 286 poate fi socotit ca o completare concretă, cu condiţia să urcăm pe coridoarele ascendente, spre chivotul din “Sala mormântului deschis”. Coridorul cu înfăţişare de templu solemn se micşorează însă de 7 ori dacă intrăm în coborâşui spre Exod, adică spre data introducerii legii provizorii. Numai în sensul acestei regresări, (mişcarea retrogradă), putem spune că răspântia din punctul crucificării conţine pe 286 sub aspectul de 6.6.6. Intruziunea numărului antichristic se produce aşadar şi în dreptul evenimentului crucial când toate “puterile întunericului” asaltau pe Cel răstignit în locul nostru.

Isus răstignit ca Şarpele de aramă

Marele mister, misterul central al creştinismului, constă în faptul că pe Golgota Domnul Isus nu numai că a purtat fărădelegile noastre, dar S-a şi “făcut păcat în locul nostru”, cum grăiesc Sfintele Scripturi. Această taină e simbolizată prin şarpele de aramă cu care Domnul S-a comparat în Ioan 3:14. Nilul, ca un balaur, la fel pare răstignit pe “meridianul armoniei divine”. Aşa se face că numai în timp ce pătimea în locul nostru, Mântuitorul poate fi socotit ca purtând numărul 666 al păcatelor fiecăruia din noi, ca unul Care a devenit Locţiitor al nostru. Mielul nevinovat al lui Dumnezeu ispăşea vinovăţia fiarei dinlăuntrul nostru. S-ar putea spune că Satan (în traducere Adversarul) se laudă că pe cruce a ucis pe Fiul lui Dumnezeu, ceea ce este iarăşi o aparenţă, înlăturarea de pe pământ a lui Mesia este numai pentru o vreme, căci Isus a înviat ca biruitor al balaurului spiritual. Infinitul înţeles al morţii Lui răscumpărătoare nu se poate pătrunde când cugetăm cu aparenţele, ceea ce revine la mişcarea iluzorie a bolţii cereşti prin care s-a aflat echivalarea lui 286 cu 666. Poţi să fii perfect convins că Soarele se mişcă iar Pământul stă pe loc, crezând numai ce văd ochii, dar realitatea este tocmai contrariul!
Acum suntem şi mai bine pregătiţi să înţelegem:
Miezul descoperirii
Pentru aceasta, trebuie să consultăm planşa cu cercul divizat septimal: în mişcarea nu spre stânga, ci în mişcarea spre dreapta, cea directă, cea reală, neaparentă. în felul acesta, parcurgem, de la zero până la limita dinspre 343 a lui 286, al VII-lea sector de mărimea cea mai mare (adică a VII parte din cerc) apoi al 42-lea subsector (a 49-a parte din cerc), şi în fine al 287-lea sector mic (a 343-a parte din cerc), în total, am străbătut de 3 ori câte un sector. Aceste trei sectoare corespund: sutei întâi, primului zece şi primei unităţi, cu alte
cuvinte1.1.1. tocmai unităţile ce lipseau lui 6.6.6. ca să atingă extrema lor perfecţiune naturală sau întreita, divina desăvârşire a lui 7.7.7. septimal adică 343 în sistemul zecimal. Mirarea e că 1.1.1. poate fi privit şi ca 7.7.7. (Şi aici rimează 1 cu 7, adică începutul cu sfârşitul, care aproape se confundă). între 6, 41, şi 286 şi între 7, 42 şi 287 lipseau cantitativ aceste 3 unuri ce au calitatea de septuri, fiind toate trei colorate cu violetul slavei.
Nr. 6.6.6. septimal, corect dedus din 286 prin mişcarea aparentă, arată doar poziţia sa ÎN diviziunile septimale. De fapt însă numai aparent este similar cu numărul zecimal al fiarei. Dacă ne plasăm din punctul de vedere al distanţării DE LA punctul iniţial (în felul aflării lui 1.1.1. însă prin mişcarea inversă) în cazul acesta vedem pe 286 ca echivalând cu 5.5.5. într-adevăr, în nr. 6.6.6. septimal, a VI “sută” septimală nu e completă, la fel şi cele 6 “zeci” şi cele 6 unităţi, căci fiecărei clase îi lipseşte ultimul număr.
Abia 342 (7 la cub minus 1) este ca 666 zecimal căci este format • din 6 sute septimale peste care se adaugă 6 zeci depline şi apoi 6 unităţi complete. La 1.1.1 septimal, dedus din 286 prin mişcarea neaparentă, cerinţa aceasta este îndeplinită, căci 1.1.1. cuprinde un întreg sector ce corespunde sutelor, apoi un întreg sector al zecilor septimale şi, în fine, o unitate întreagă, arătând prin aceasta neîndoios că incontestabila interpretare a factorului piramidic 286 este întreita repetare a lui 1.
înălţimea verticală ideală de 5813,01 dg: 17 x 342, vârful (1) predominând astfel întreaga zidire (6′.6.6). Numărul 17 e al 7-lea “număr prim” (indivizibil cu alt număr), deci sistemul septimal într-un aspect mai înalt decât simplu 7.
Ce reprezintă însă 111? Mă înfior la gândul că destăinui acum ceea ce discipolii hierofanţilor ţineau cu jurământ, ca cel mai de pe urmă secret. încă o pregătire, încă un examen şi cititorul va deveni iniţiat al Marii Piramide, candidat să ajungă un adevărat discipol al Aceluia pe care nu îndrăzneau să-L numească profeţii şi marii preoţi ai templelor solare…

În scrierile antice nu existau cifre, la fel ca în tipăriturile chirilice. În lipsa lor, se întrebuinţau literele alfabetului. Cifrele au fost introduse în Europa abia în secolul al XHI-lea. Pitagora şi alţii au folosit din plin prilejul că se utilizau literele ca numere, aşa cum le arată orice gramatică la capitolul rezervat alfabetului ori numeralelor.
Cea mai mare parte din alfabetele antice se pretau la “gematrie”, căci aşa se numea această geometrie a literelor. Astfel în scrierea latină următoarele litere se socoteau ca cifre: MDCLXVI = 1666. La cei vechi gematria era mult uzitată.
Spre exemplu, în “Romanul lui Alexandru” de Pseudo-Callisthene, zeul Sarapis îşi revelează numele prin cifre. Întâlnim gematria şi în inscripţiile din Pergam. Capitolul 39 din “Viaţa lui Nero” scrisă pe Suetoniu, conţine un joc gematric prin care poporul făcea legătură între Nero şi matricidul comis de el. În “graffiti” din Pompei se pot citi pe ziduri însemnări ca acestea: “Iubesc pe aceea al cărei număr e 545″ sau ‘Numărul frumosului ei nume este
45″.
Inspiraţia literă cu literă a Bibliei s-a dovedit şi pe calea aceasta, căci în ambele Testamente totul e “numărat, numărat, cântărit şi împărţit”. În original, expresia: “mene, mene, tekel, ufarsin” îşi are exigenţele ei, ca să poată fi interpretată. Marele Arhitect al lumilor ne-a, oferit o Carte misterioasă care trebuie cercetată, ca de altfel orice altă operă a LUI, după cerinţele ştiinţei experimentale bazată numai pe numere. Am descoperit atâtea formule în Biblie câte nu le” poţi. cuprinde… Planul ei, conceput după o matematică transcendentă nu poate fi atribuit întâmplării.

O profeţie uimitoare

Până la demonstrarea pur ştiinţifică a lui 286, expusă în primul nostru volum asupra Marii Piramide, dăm numai o mostră biblică ce ne conduce şi ea, prin alte mijloace mai uşor de înţeles la dezlegarea enigmei enigmelor din “Biblia de piatră”. Astfel profetul Isaia (Is. 19:19) vorbeşte în mod direct despre un monument, aşezat tocmai undeesteMarea Piramidă, la marginea deşertului şi care va sluji “ca mărturie pentru Cel Veşnic” (Planşa 12). Vremea este aproape. Ceea ce facem aici e doar începutul unei noi etape piramidologice.

Doc12-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Semnificaţia celui de al 5449-lea ţol din planul Marii Piramide.
Platforma din vârful Marii Piarmide se află la al 5449-lea strat de inci măsuraţi de la baza Piramidei.

De remarcat că valoarea numerică a textului biblic ebraic din Isaia 19:19-20 este 5449. ”

P251014_08.211 Taina tainelor din Piramida lui Keops

 în capitolul 9 versetul 5, valoarea numerică a literelor ebraice dă consonanţe uluitoare cu numărul tainic al Piramidei.
Dăm mai jos fotocopia acestui verset după textul ebraic.
Primele două cuvinte fac parte din versetul 4, citit de la dreapta spre stânga, după norma limbilor semite.

P251014_08.2311 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Litera din marginea dreaptă arată pe 5, numărul de ordine al versetului cuprins între acoladele adăugate de noi. Cuvântul subliniat din rândul 3 se citeşte Pele, acesta fiind dezlegarea misterului ascuns în 286. Punctele sunt vocalele ce n-au valoare numerică. Cele şase trăsături de unire din text despart cuvintele. Ele nu se socotesc printre cele 66 litere ale originalului reprodus după Biblia poliglotă.
Isaia capitolul 9 versetul 5

“Căci 30
un Copil 44
S-a născut 44

nouă; 86
un Fiu 702
a fost dat 1.150
nouă. 86
Şi va fi 421

domnia 550 pe 100 umărul Său. 366
Total 3.579
Şi va fi chemat 317
Numele Lui; 346
MISTER…, 111
Sfetnic 986 2 8 6 x 7 = 2002
Dumnezeu, 31
Erou; 211 2862
Părinte, 13
(al) Vecie(i); 74
Domn, 5 0 0
Pace (sau: al păcii 936
Total, partea II 3.525
Report ,, I 3.579

Total general 7.104=111×64=888×8

O dată revelatoare
Din mulţimea numerelor care arată frapantele corespondenţe dintre piramidă, Biblie, istorie şi ştiinţa propriu- zisă, nu ne putem abţine ca în această carte să oferim ceea ce revelează data naşterii Domnului Isus.
Descoperirea de faţă am făcut-o recent, în evenimentele care au sistat tipărirea prezentei cărţi. Ea vine direct în spijinul demonstraţiei esenţiale asupra traducerii factorului piramidic 286 cu 111 septimal. E cu atât nai de preţ, când amintesc că, valorile pe care se bazează au fost stabilite cu mult timp înainte de a se şti ce ascund ele. Spicuim aici doar principalele aspecte care sunt dezvoltate în volumul in extenso asupra piramidei, încă netipărit.
De la punctul zero al cronologiei piramidic-biblice, până la întretăierea a două soluri, marcând ziua naşterii Domnului, e o distanţă le 3996 degete-ani. Numărul acesta, care leagă venirile pe lume a lui Adam cel terestru şi a Celui ceresc, comportă, ca şi 286, o dublă interpretare: se divide de 36 ori cu 111, adică cu numărul Numelui: Transcendent” dat profetic Copilului din ieslea Betleemului. Se divide însă şi cu 666 de 6 ori, arătând astfel pe Adam cel decăzut, atunci când măsurăm de la coridorul orizontal în jos (De comparat cu sensul retrograd- sinistrogir).
Aceeaşi distanţă de 101,60473 m cuprinde 1118,88 palme piramidice. Palma fiind a 7-a parte din cot, adică a 70-a milioana parte din raza polară a pământului, se învederează iarăşi că, prin intervenţia sistemului septimal, numărul enigmaticei naşteri dă Numele din Vechiul şi Noul Testament ale Celui mai presus de fire, adică MISTER 111 = ISUS = 888
Virgula nu schimbă sumele 111 şi 888 puse imediat una după alta în numărul de palme, după cum 365,24’22 arată în coţi şi degete zilele dintr-un an, calculând fie cu o singură latură a bazei, fie cu perimetrul.
Transformată în altă măsură de 36 degete, aceeaşi lungime dintre începutul celor două omeniri este de 111 yarzi, deci încă odată Numele „Minune”!
Cei 159 de coţi din dreptul acestui punct al cronologiei figurată geometric exprimă gematric verbul grecesc gennan întrebuinţat de evanghelist când relatează împlinirea prorociei cu naşterea Mântuitorului lumii.
Multe alte fenomene strict numerice tăinuite de acest punct extrem de important, sunt destinate să-i dezarmeze pe cei sceptici.
În planşa 11 (cercul divizat septimal) e traducerea “ad literam” a celor 21 de cuvinte ale versetului în dreptul cărora am trecut corespondentul lor numeric. Menţionăm că 21 e valoarea numerică a Numelui divin: “Eu Sunt” cu semnificaţia de “Existenţă absolută”.
Numele acestea au fost întotdeauna atribuite lui Mesia.
Cine zice că fenomenele numerice din această profeţie ar fi o simplă sau ciudată “întâmplare”, dă dovadă că este ori un interesat ori un inveterat spirit negativ.
Cele 8 Nume profetice, date Aceleiaşi Persoane, poartă în trei forme pe 286, numărul omniprezent în piramida ideală: 1) Primele două Nume dau suma 287, când socotim litera ţadec la valoarea ei iniţială de 90, în loc de 900 ca finală. Varianta aceasta este şi ea valabilă, fiindcă satisface pe cei care, după altă uzanţă, nu calculează literele finale cu valoare aparte. Cifra 7 în loc de 6 îşi are la fel rostul ei, căci unii ar pretinde că întrucât 286 are zecimale, trebuie să i se adauge o unitate pe tărâmul căreia trec fracţiunile. Zecimalele 1022 au şi ele simbolisme, greu de explicat aici. 2) Cuvintele: “Şi va fi Numele Lui…” inclusiv primele 4 Nume, au valoarea numerică 2002, deci 286 x 7. Toate Numele la un loc dau totalul 2862, deci de 10 ori 286,1022, majorând zecimala 1, din pricina omisiunii celorlalte. Nu se poate concepe ca atâtea coincidenţe să nu atragă oricui atenţia că aici e vorba de acelaşi mister numeric 111, scris arhitectural şi în Biblie şi în structura simfonică a Marii Piramide.

Partea doua a versetului cercetat are valoarea numerică 3525, tocmai a şaptea parte din valoarea numerică a primelor 5 versete de la începutul Evangheliei după Ioan! Aşadar, cele 8 Nume se manifestă pe deplin (sensul numărului 7) în “Cuvântul” (Logos-ul filosofilor greci) Care este una cu Dumnezeu şi prin Care Cuvânt toate s-au creat. Există nenumărate corespondenţe de felul acesta între Vechiul şi Noul Testament şi între amândouă şi numerele din Piramidă.

Primul din cele 8 Nume mesianice “Pele” din această celebră profeţie, are valoarea numerică 111 (80+30+1) deci nr. 286 al Marii Piramide. Traducerea lui este multiplă: MISTER, TRANSCENDENT, MINUNE, GREU DE DEZLEGAT, etc.
Dacă îl citim de la stânga spre dreapta, aflăm Numele: “Aleph”, adică Alfa, prima literă a alfabetelor sacre, cu aceeaşi valoare 111, având în plus accentuat sensul de 1 şi de prioritate. Fiecare din literele acestui Nume “Minunat” deschide orizonturi piramidice.
Planşa nr. 14

Doc15-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Unghiul lui Christos din Marea Piramidă

Doc16-1-300x149 Taina tainelor din Piramida lui Keops

 Planşa 15

 Doc17-1-229x300 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Unghiul lui Christos pe hartă, latura de sus trecând exact prin Betleem

“Numărul numelui” Isus
Limba Vechiului Testament este ebraica cea sobră, înrudită cu egipteana, însă cea a Noului Testament e măiestrita limbă elină, chintesenţa femininei culturi moderne. Adunând ca numere literele din Numele grecesc IHCOYC (se citeşte Iesus), obţinem totalul 888. I era semnul aritmetic al numărului 10, litera e era cifra 8, sigma majuscul reprezenta pe 200, omicron pe 70 şi i grec pe 400 (10+8+200+70+400+200=888). Totalul numeric al întregului verset 5 din Isaia 9 e de 8 ori 888; Inspiratorul profeţiei vrând să demonstreze prin aceasta că pentru fiecare Nume mesianic din acel pasaj e rezervat câte un 888. Acest fenomen numeric dovedeşte că Mesia nu poate fi altul decât Acela Care poartă un Nume a cărui valoare numerică e întreita repetare a numărului 8 al transcendenţei. (în ebraică, cuvântul opt vine de la radicalul: ceea ce trece peste).

Adăugirea unei unităţi la un număr consacrat (7+1=8) înseamnă plenitudinea supraabundentă, invers de ceea ce am văzut la 6.6.6. Opt răspunde unui “ce” superior, cauzal şi sublim, faţă de perfecţiunea normală a lui 7. Domnul Isus Christos Şi-a început Predica de pe munte cu cele 8 fericiri, care privesc fericirea sub “specie aeternitatis”. Pitagoricienii se entuziasmau de armonia celor 8 sfere; gnosticul Valentin vorbea de ogdoada celor 8 eoni superiori, iar mithriaştii de cele 8 ceruri; magii aşteptau perioada a opta: “pleroma” veşniciei. “Octava summa perfectionis est”, ea fiind ultimul cuvânt al armoniei divine.
Numere perfect omogene ca 666 şi 888 au atras atenţia antichităţii, ca fiind o corespundere stabilită providenţial pentru a însemna un caracter oarecare, un rol al persoanei ce purta un nume cu aceste numere. Se numea “isopsefie” anumite calcule asupra numerelor. Egalitatea numerică a două nume sau a unui nume propriu cu un epitet de aceeaşi valoare numerică era socotită ca semn de identitate. (Exemplu Galateni 4:25: leremia 25:26, 51:41 în original).
În mediul păgân erau mult răspândite cărţile sibiline, care cântau prefacerile iminente ale lumii de atunci. Oracolul sibilei din Cumae a fost citat de Virgiliu în Bucolica IV unde vesteşte naşterea Unui Copil care va readuce pe pământ epoca de aur. El va fi Părintele unei rase de oameni cereşti, etc. Cartea întâi sibilină (în versurile 324-331) proroceşte despre Mesia astfel: “… Atunci va veni la oameni Fiul marelui Dumnezeu, îmbrăcat cu trup, la fel ca muritorii; Numele Lui având 4 vocale, a cărui consoană (s) se repetă. Dar vreau să-ţi spun numărul întreg: opt unităţi, în plus tot atâtea zeci şi opt sute, (888), iată ce va revela Numele (Iesoys) oamenilor prieteni ai necredinţei; dar tu, în duhul tău, cugetă bine la nemuritorul şi prea înaltul Tiu al lui Dumnezeu, la Unsul” (Christos în greceşte).
Nr. 8.8.8., privit în notaţia septimală, nu e altceva decât 1.1.1, căci 8 ca cifră şi unitate nu poate exista în sistemul septimal, ce a dat naştere lui 1.1.1. din 286. Tocmai aceasta e definiţia numărătorii din 7 în 7: să se oprească la grupe de 7, nu de 10 ca în numărătoarea profană. Tot ce trece peste 7 e ca şi ce trece peste 10, aşa că 8 septimal e ca 1 din sistemul zecimal. Că nu facem jonglerie cu numerele, e dovada că duminicii i se zice în cărţile sacre “ziua întâi” sau “ziua a opta” dacă se urmăreşte sensul ei ce depăşeşte sabatul evreiesc.
Nr. 888 este transpunerea lui 111 în sfera divină, ca să fie la unison cu sensul de transcendent ce aparţine numărului-8. Primul Nume mesianic concentrează într-unui sensurile celorlalte 7, precum în spectrul solar cele 7 culori sunt sintetizate în culoarea a opta: albul, raza solară nerefractată prin nici o prismă. în armonia sunetelor, prima treaptă a gamei devine octavă, ca încheiere a celor 7 trepte muzicale. La fel în concertul celor 8 Nume primul îşi amplifică importanţa prin aportul celorlalte 7. Numele acesta multiform produce mereu încurcătură celor care nu-i caută dezlegarea în Isus Mesia. Cât de simplă, cât de adâncă totuşi este ecuaţia divină: Cele 8 Nume = 8 x 888 = Isus! El este “Misterul Transcendent, Cel Minunat”. Isus este Sfetnicul lui Dumnezeu: (Prov. 8:22-31), Isus este Dumnezeu însuşi (Ioan 1:1,14). Isus este Eroul de la Golgota: (Ioan 16:33). Isus este Părintele noii omeniri: (Rom 5:14-20). Jsus este Veşnicia (1 Ioan 5:20). Isus este Domnul (1. Cor. 12:3) Isus este “Pacea noastră”: (Efes. 2:14). După cum a îndeplinit totul, ca să ne împace cu Dumnezeu, tot aşa numai El va asigura pacea pe pământ, căci oamenii nu se pot înţelege între ei dacă le lipseşte pacea divină.
“Misterul (111) lui Dumnezeu” din Apocalipsa 10:7 arată planul Său împlinit; numărul 8 fiind plinirea sublimizată, 8 x 111=888 ce manifestă triumful Domnului Isus.

Aplicaţii cu 286 şi 1.1.1.

Prin mişcarea neaparentă, văzută numai de ochii spiritului, apare 286 ca 7.7.7. divina perfecţiune; ca 1.1.1 mister; ca 8.8.8. supranatural. Aceste principale aspecte ale numărului Piramidei, întrunite simetric într-un text restrâns sunt tot atâtea pietre fundamentale ce fac de nezguduit profeţia aceasta a cărei cheie nu se poate potrivi decât lui “Isus Fiul lui David”.
Concluziile care se deduc imperios de aici şi din atâtea alte pasaje biblic-piramidice sunt formidabile, menite să revoluţioneze viaţa cititorului, să-1 reconstruiască după modelul Celui Care este “Planul Armoniei divine”, Omul ideal: ISUS.
Meridianul armonic echivalează cu “starea omului după voia lui Dumnezeu”, expresie ce dă numai un aspect al unui termen juridic din originalul biblic, tradus aproximativ cu: dreptate. Păcătosul care primeşte iertare este îmbrăcat cu meritele Nevinovatului osândit în locul celor vinovaţi. Jertfa Mântuitorului e firul călăuzitor şi în Biblie şi în Marea Piramidă. Ea este centrul de echilibru al balanţei universale.

Acela spre Care ne îndreaptă toate simbolismele din Piramidă, numărul 286 care le dă trup, dincoace de piramida invizibilă; factorul numeric fără de care nu mai putem concepe planul admirabilei construcţii şi care a oprit în loc pe savanţi; “secretul iniţierilor ascunse”, refuzat şi celor care l-au căutat pe calea invocării spiritelor (Isaia 8:19 ; Dan 2:27), această TAINĂ a TAINELOR din templul cel mai enigmatic este ISUS CHRISTOS!
De altfel şi prin Apocalipsa (cuvânt ce însemnează revelaţie) ne-a fost descoperit indirect acelaşi număr piramidic, insigna lui Mesia. în capitolul 3:12, Domnul Isus zice: “Pe cel care va birui îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi voi scrie pe el NUMELE MEU CEL NOU”. Nimeni nu ştie azi cum sună acest al 111- lea Nume al Mântuitorului. (Atâtea Nume are El, după cum le menţionează un dicţionar biblic). Expresia: “Numele Meu cel nou” are valoarea numerică 1.682. Numărul acesta citit însă inversat, ca în notaţia septimală cu unităţile în capăt, dă precis înzecitul lui 286,1.
Pe de altă parte, valoarea numerică a Numelui Christos (= Mesia) este 1.286, adică 286,1 cu zecimala pusă înainte. în greceşte, cuvintele “Mântuirea lui Dumnezeu” adică traducerea numelui ebraic Isus are valoare numerică 2861.
Numărul 286 simplu e şi valoarea numerică a expresiei: Be Melhisedec = PENTRU REGELE DREPTĂŢII. Personajul biblic cu acest nume preînchipuind pe Mesia, se poate spune că cealaltă profeţie de la Isaia 19:19 concordă şi cu această dedicaţie a Piramidei, ca fiind zidită pentru Isus, Noul Melhisedec, Care, după ce S-a adus chiar pe Sine jertfă ca Mare Preot, va reveni ca Rege al Păcii şi al Dreptăţii.
Isaia 19:19 arată că monumentul acesta are rostul de a sluji ca “mărturie pentru Cel Veşnic”. Or în greceşte unul din Numele Domnului este “Martorul”, cu valoarea numerică 1.111, deci echivalarea lui 286 plus zecimala. Isus este Mărturia necurmată că Dumnezeu există şi Se interesează cu drag de noi. Dovadă şi structura Marii Piramide în care orice punct proclamă Numele Lui (Psalmul 29:9), armonia din creatiune sau destinele omenirii de El aranjate, aşa fel ca după manifestarea deplină a fiarei să se demonstreze prin contrast cât de plină de binecuvântări este cârmuirea Mielului.

Numărul 111 privit ca unificator

Laturile bazei şi diagonalele Piramidei arată diverse epoci de timp, iar înălţimea ei arată depărtarea spaţială dintre Soare şi Pământ, toate acestea dirijate, ca şi în natură, după raportul p Coridoarele, pe unde perioadele istoriei sacre se scurg ca într-o procesiune, sunt şi ele aranjate după anumite raporturi în care 3,14 joacă un rol important. Unificarea noţiunilor de spaţiu-timp e rezervată totuşi punctului suprem de pe înălţimea ideală, depărtat de platformă cu 286=1.1.1. De la el pornesc toate dimensiunile, fiind ca şi coborât în tot lungul verticalei până la centrul unde se întretaie diagonalele. Toate punctele din Piramidă îşi determină poziţia după distanţa ce le separă de vârful dominant. Cu alte cuvinte, toată construcţia este impregnată de 1.1.1.
Deşi din punct de vedere geometric, punctul acesta prezident nu are dimensiuni, el este generatorul întregului tot piramidic. Doar o singură dimensiune a Marii Piramide e necesară, pentru a afla cu ajutorul ei pe celelalte ale exteriorului şi chiar să verifici cu ea multe din interior.(Planşele 16 şi 17)
Pentru a da de firul conducător al Marii Piramide, e de ajuns să ştii anumite raporturi proprii numai ei, în afară de cele avute în comun cu orice altă piramidă. Ea este un vast sistem de proporţii care toate se reduc la baza ei de măsurătoare: raza orbitei solare în miniatură, ce joacă acelaşi rol ca motivul într-o operă muzicală. Dar extrema acestei raze este vârful Piramidei. Din demonstraţiile asupra lui (prea lungi pentru acest articol) rezultă concluzii surprinzătoare… Se înţelege că aici enunţ doar câteva care nu necesită explicaţii.
Unul suprem, indivizibil ca şi Divinitatea, oglindindu-se în operele Sale, dă la iveală dualitatea exprimată în suprafeţele laterale, mărginite între două muchii coborâtoare. Cu laturile bazei formează fiecare triunghiul trinitar, cele trei lumi interpenetrante, sub împătritul lor aspect. Ca o ploaie de raze, soarele central se proiectează astfel pe sol. Toate oblicităţile piramidice se înclină înspre ascensiunea directă, ca într-o adorare.
Zenitul, centrul bolţii creşti spre care ţinteşte vârful, este culmea cerului, apexul piramidei cosmice. Acolo se întâlnesc toate direcţiile vânturilor ce pornesc spre cele patru puncte cardinale; schiţează aşadar roza duhurilor în care e transfigurată cununa de spini a Celui Răstignit, (în limbile biblice duh şi vânt sunt sinonime).

Prin această inimă a cerului trece meridianul Dreptăţii veşnice. Numai prosternaţi la picioarele tronului Majestăţii divine, ne pătrundem de armonia planului trasat pentru astre şi atomi, pentru naţiuni şi pentru ins aparte. Doar Unitatea Celui Prea înalt poate să ne pună de acord cu El din haosul în care ne zbatem. Pe altarul vestalic al sufletului nostru, redevenit feciorelnic, va arde astfel necurmat Agni, focul sacru al zeului . lăuntric.
Centrul sau vârful Piramidei în această schemă a legilor planetare, nu-i altceva decât Soarele. Chiar pentru astronomii prozaici, e tot una dacă ei notează centrul eclipticei cu S (Soarele) sau cu P (Pământul).
Această unificare, ca la obârşie când formau un singur glob înflăcărat, se datorează substituirii şi simbolic răstignirii, căci centrul bazei e tot una cu încrucişarea diagonalelor sau apotemelor oblice.
înălţimea verticală e singura unitară, spre deosebire de pluralitatea celorlalte dimensiuni. Ea e axa planului armoniei divine. într-un cuvânt, ea fiind totul în Piramidă, i se potriveşte şi ei spusa Evangheliei: “ lucru trebuieşte” (sau după original: “De la Unul este nevoie”).
Un corp ca al Piramidei lui Keops, aşa de minunat zidit, presupune un sens de care este însufleţit. Aflarea şi demonstrarea pe cale raţională a acestui sens convergent este obiectul studiilor mele piramidologice. Toate argumentările le sprijin cu realităţi acceptabile. Intelectualul modern trebuie eliberat din şubreda filosofie materialistă, cu ajutorul instrumentelor potrivite singurului mediu recunoscut de mintea lui. E tocmai metodica pentru cursul inferior din piramidologie. în ea îşi dă mâna ştiinţa exactă a Occidentului cu mistica Orientului, aşa cum diagonalele ei prelungite unesc toate continentele în inima sa.
Marea Piramidă e în aşa fel alcătuită că nu poţi să te sustragi de la căutarea sensului ce-1 poartă numărul ei specific care înmănunchează principalele date astronomice asupra universului.
Cine este Minunatul Arhitect al lumilor? Cui e destinat acest armonios Cămin?
Cosmos în greceşte însemnează: podoabă, ordine. Pe latini i-a uimit mai mult unitatea spre care tind toate din univers. în Marea Piramidă lumea invizibilă este nedezlipită de exteriorul ei vizibil, după cum ceva oglindit presupune existenţa unui lucru ce se reflectează.
Cugetătorul de azi e încântat de splendoarea cosmică întruchipată în Marea Piramidă, dar să nu-i vorbeşti despre Creatorul Care îl aşteaptă în sala tronului, acolo pe unde trece “planul armoniei divine” pe lângă “mormântul deschis”.

Piramida ca simbol al învierii

Mântuitorul a zis: “Eu sunt ÎNVIEREA şi Viaţa”. Cuvântul învierea are în originalul Evangheliei valoarea numerică 777, numărul perfecţiunii în cele 3 sfere: 7, 49, 343; cele 3 violeturi ale proslăvirii dintre punctul de începere al numărătorii septimale şi 286, în mişcarea neaparentă.
În limba egipteană “pirmus” înseamnă ieşire din pământ, deci înviere. Aşa numita “Carte a Morţilor”, cartea egipteană prin excelenţă, avea totuşi titlul “pirmharu”, ieşirea la lumină, din întunecimile mormântului la strălucita înviere a celor drepţi. Marea Piramidă prin similitudinea numelui şi prin forma ei, e deci un hieroglif gigantic ce vorbeşte despre răsărirea trupului “semănat în putrezire, dar care se scoală în nestricăciune”, cum afirmă apostolul Pavel.
“Egiptul, scrie Merejkowski în Les mysteres d’Orient, n-a căutat metafizica nemuririi ci fizica învierii. Învierea egipteană a cărnii e mai. apropiată de învăţătura creştină decât “nemurirea sufletului propovăduită de păgâni şi de noi. Egiptul e antidotul cel mai eficace contra otrăvii budiste şi contra falsităţii acestei teosofii al cărui ignorant sacrilegiu a confundat pe_ Christos cu Buda, pe cel mai mare DA cu cel mai mare NU. Confuzia aceasta a luat naştere odată cu Apollonius din Thyana,_ primul teosof elevul gymnosofiştilor indieni”,
Prin durabilitatea ei, Marea Piramidă simbolizează viaţa biruitoare lângă pustiul unde totul vorbeşte despre moarte. De sus, din vârful ei, cât vezi cu ochii spre sud, fiecare triunghi al vreuneia din cele 80 piramide egiptene arată în preajmă-i o necropolă regală. La picioarele Piramidei lui Keops spre răsărit se desfăşoară privirii aleile marelui cimitir al dinastiei a IV-a. Prelunga şi larga umbră a acestui deal artificial se mişcă deodată cu soarele, ca un cadran pentru zei. învăluind în mister şi răcoare rând pe rând cartiere întregi din acest oraş al morţilor. Ai zice o mângâiere de Sus, ca a unuii bun suveran care poartă mereu grijă de supuşii lui credincioşi.

La sărbătoarea l u i Osiris, când, după superstiţiile egiptene, se pomeneau şi morţii, acest cimitir parcă învia: pretutindeni veşminte viu colorate, rudele celor din cavouri cu stâlpări, flori şi roade în mână, robii cu vitele de jertfă. Toate erau dominate de Piramidă, semnul ştiinţei şi luminii suprafireşti ce ne depăşeşte pe noi sărmanii locuitori ai planetei.
Acum când ştim că 286 e corespondentul cuvântului Mister, înţelegem de ce dincolo de ceea ce este cognoscibil, dincolo de marginile universului-piramidă, dăm pretutindeni de mistere şi mai mari decât cele dezlegate deja, aşa cum 286 este în Piramidă acel meta (după) al metafizicii. Cel Care este “Misterul” întrupat poate singur dezvălui şi profundul mister al învierii.
În seara sărbătorii osirice, înaintea fiecărei case se aprindea o lampă consacrată. Deasupra Piramidei cenotaf (mormânt gol) al lui Osiris am spus că strălucea soarele însuşi şi apoi luna. în templul spiritual şi veşnic, credincioşii ca preoţi-împăraţi nu au însă nevoie nici de astrele văzute, cu împărţirea timpului adusă de ele. Isus însuşi este de pe acum “Lumina lumii” lor, pârga noului univers. împărăţia cărora aparţin “nu-i din lumea aceasta”.
Din vremuri imemoriale, se ştia că movila de formă piramidică e semnul unui mormânt. Cu ce mijloc mai familiar ni s-ar fi adresat Dumnezeu ca să ne spună ceva foarte de seamă asupra marii taine a vieţii şi a morţii, asupra jertfei benevole a Fiului Său care ne aduce viaţa veşnică? în afară de Biblie, nicăieri ca în Piramida aceasta nu am găsit schiţat mai potrivit acest adevăr central.
“Numele secret al soarelui ascuns”

e dezvăluit acum prin numărul tainic al Piramidei.
Doar în Exod şi-n “Cartea exodului spre Lumină” mai e revelată înfăţişare a “Numelui Său ce nu se poate spune”. Adevăratul Osiris “Cel de nenumit” era arătat în textele egiptene şi prin numele Mister, ca şi Numele dat de Isaia Domnului Isus. Osiris era uşoara desfigurare a făgăduinţei din Eden, conform căreia urma să vină Răscumpărătorul omenirii decăzute. Era aşteptat de toate neamurile, ca o nesfârşită primăvară ce alungă “puterile întunericului”. Expresia: “Soarele Dreptăţii” echinocţiale are în greceşte valoarea numerică 1.287, deci numărul piramidic plus 1001 de un adânc simbolism.
Remarc doar în treacăt că sulful era numit de alchimişti Osiris, din cauza unor afinităţi care necesită prea multe explicaţii. Aceşti iţiatori ai chimiei poate nu prevedeau ce ne arată azi ştiinţa, că în rul “centrului-soare” din atomul de sulf se rotesc pe prima orbită 2 ;ctroni-planete, 8 pe cea următoare şi 6 pe ultima, deci 2.8.6. ca partizat în clase zecimale, descrescânde de la centru spre periferie. ;easta nu e decât una din multiplele corespondenţe ştiinţific-filosofice titre Osiris, Soare, 286 şi Isus. Istoricii, mai ales A. Moret, scot în idenţă frapantele asemănări dintre acest problematic începător al inastiei divine” din Egipt şi între Cel Care era prezis de Biblie, precum de alte profeţii care circulau în străvechiul Orient. Toate acestea >nverg spre umnezeu-omul: Isus
El este Adam cel necăzut, Obârşia unei noi omeniri. Ginecologii afirmă că durata normală a vieţii omului în pântecele mamei este de 16 zile. Acum, când ştim că acest număr se poate traduce septimal cu 6.6. şi că Apocalipsa îl numeşte “număr de om”, nu trebuie să trecem uşurinţă peste această constatare. Tripla prezenţă a lui 286 în profeţia de la Isaia se justifică şi prin considerentul că în pasajul acesta mesianic e vorba de naşterea (286) “Copilului”, Minune, (111) naşterea Lui supranaturală fiind profeţită anterior în capitolul 7:14.
După cum piramida concretă a luat naştere din cea ideală, prin ştirbirea ei pretutindeni cu 286 măsuri sacre, tot aşa Cel Veşnic îşi plămădi prin Duhul Sfânt un trup material, devenind Om (666) în toată puterea cuvântului, diminuându-Se de bunăvoie (factorul deficient), încât şi în sensul acesta I se potriveşte numărul omului, culmea perfecţiunii umane “Fiul Celui Prea înalt” întrupat în creaţiunea Sa, iată ce ne destăinuie numărul 286, leit- motivul simfoniei piramidice.

“Piatra din capul unghiului”
Partea neterminată dinspre vârful Piramidei se vede doar cu ochii minţii, căci se complineşte prelungind în sus muchiile zidite. Piramida invizibilă a vârfului cuprinde în miniatură proporţiile piramidei întregite; mai corect e să spui că prelungirile ei în jos formează piramida invizibilă. Această intuire ne poartă cu gândul la Logosul divin pe Care începutul Evangheliei după Ioan îl prezintă ca Arhetip al creatiunii, după modelul Căruia s-a zidit totul.

Planşa nr. 16
Piatra din vârful Marii Piramide generând Piramida ideală

Vârful ideal are nesfârşite simbolisme, deduse prin geometria ce întrebuinţează infinitul în determinările sale. Golul de 7,274 m = 186,1022 dg, de la el în jos până la platformă, îl umple Soarele la echinocţii. Putem spune că fenomenul acesta a fost ales să simbolizeze ocuparea tronului cu adevărat mondial de către Isus “împăratul împăraţilor”. Lipsa Lui, până la echinocţiul venirii Sale, lasă mână liberă pe scena dramei umane lucrării antichristice, (286=666), care caută să detroneze pe Mesia de la drepturile Lui eterne. Această epopee, cu orizonturi ce depăşesc planeta, scrisă în dimensiunile celui mai vechi monument al civilizaţiei, va avea un sublim deznodământ, căci Eroul Principal este Cel Veşnic în persoană.
Numărul 286 face din Piramidă un magnific palat, demn de Acela pentru Care e destinat. “Stăpânul piramidei”, cum e numit Arhetipul lui Osiris de către textele egiptene, este chiar Atotţiitorul în mâna Căruia se află şi cheia cu care pătrunzi la tainele Lui, schiţate sub formă de Piramidă. Mântuitorul a spus la Luca 20:17-19 că despre Sine vorbeşte acest pasaj din psalmul 118 versetul 22 “Piatra pe care au lepădat-o cei ce clădeau a ajuns principala piatră unghiulară. De la Cel Veşnic fu aceasta şi este ceva minunat în ochii noştri”. Cuvântul “ceva minunat” conţine în originalul ebraic radicalul Pele =111 , ceea ce îl pune în directă legătură cu vârful Piramidei (286=111) precum şi cu Numele lui Mesia.
Mai sunt multe alte apropieri de felul acesta în psalmul 118, de exemplu în versetul 25 ovaţiunea Osianna!
care în greceşte are valoarea numerică 1112. Cu această strigare fu întâmpinat Mântuitorul la Florii, chiar în ziua când se împlinea ciclul astronomic-profetic de la Daniel 9:20-27.
Interpretarea de la 1 Corinteni 10:4 asupra adăpării în pustie este în directă legătură cu piatra unghiulară, deoarece 2.111 este valoarea numerică a cuvintelor: “Iar Stânca era Christosul“. Expresia din acelaşi verset: “Stânca spirituală ce îi urma” are valoare numerică 2686. Vedem deci pretutindeni cifrele 2,8,6 şi 111 în legătură cu Mesia.
Nici unei alte clădiri decât Piramidei nu i se potriveşte descrierea acestei ciudate pietre. Blocul ce ar completa
unghiurile vârfului nu poate fi aşezat decât atunci când Piramida se consideră terminată, ceea ce nu s-a întâmplat până acum, nici la propriu, nici la figurat. Abia la urmă constructorii simt lipsa Capului piramidei umane, a acestui “Chef de voüte”, a cărui înălţime echivalează prin mişcarea neaparentă cu 1.1.1, întreita coroană a Piramidei, care altfel rămâne ca şi decapitată, dacă se opreşte la 6.6.6.

Planşa nr. 18
Factorul de rectificare în dimensiunile vârfului lipsă din Marea Piramidă

 Doc18-1 Taina tainelor din Piramida lui Keops

Perimetrul vârfului este de 2288,8″ exact de 8 x 286,1.
” = ţoli piramidici

Menirea social politica a lui Christos ţine de viitor
“Piatra din capul unghiului” despre Care scriu apostolii (Efes. ); 1 Petru 2:2, etc.) este mereu
desconsiderată, mai ales de aceia care îşi bat mult capul să făurească ei destinele omenirii. Zidarii neiniţiaţi întreabă în problemele lor masonice ce să facă cu o astfel de stâncă piramidală cu 8 muchii, totdeauna cu un vârf ascuţit în sus, oricum ai pune-o pe pământ. Prea le stă în cale şi se poticnesc de ea, în zarva şantierului. Marele Arhitect al lumilor rezervă însă lui 111 cel mai de frunte rol, abia după ce, spiritualiceşte vorbind 666 va atinge nivelul formei ce trunchiază piramida. Abia când măsura răului va fi umplută, se va vedea că Christos este Cel mai potrivit să fie Cap şi al piramidei sociale, nu ca azi doar Cheie de boltă a templului Său alcătuit numai din “pietre vii”, adică din credincioşi regeneraţi. Acum îşi dovedeşte puterea mai degrabă în aceştia care, primindu-L ca Mântuitor şi Căpetenie a întregii lor fiinţe, ajung un templu spiritual, armonios proporţionat, unde în toate Isus este “Factorul Suficienţii” absolute,888 din matematica transcendentă. Isus în toate e de-ajuns!
Adevărata concepţie creştină, departe de a fi învechită, va fi singura acceptabilă în viitor, analog cu factorul christic
286 ce conturează piramida cea ideală. “Nazarineanul” (valoarea numerică 1113) deţine unica soluţionare a problemelor ce frământă omenirea. El le va rezolva, nicidecum în mod speculativ neputincios, ci cu toată forţa Lui divină. Piatra indezirabilă (Is. 53:2) pentru constructorii atei, ca şi pentru creştinii de formă, va ajunge Blocul terminal spre uimirea lumii întregi şi spre anihilarea celor care îl resping: “Oricine va cădea peste acea Piatră va fi zdrobit (împuns, ofensat); dar pe acela peste care ea va cădea îl va spulbera”. (Luca 20:18). Prima alternativă se petrece azi.

Spiritualităţile de sens contrar

Nici un alt număr de pe cercul divizat septimal nu e capabil ca 286 să redea şi pe Christ şi pe Antichrist. Prin sine însuşi, 286 abia dacă spune ceva, dar prin numărătoarea sacră, apoi prin intervenţia mişcării, începe să iasă din neutralitatea sistemului zecimal. Sunt însă două direcţii de mişcare spirituală: pentru ori contra. “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”. Din pricina aceasta sunt şi două spiritualităţi. Cea “en vogue” fascinează cu etalarea lucrurilor minunate ale naturii nevăzute din care însă trage concluzii contra Creatorului ei şi contra voii Lui revelată în Biblie. Această falsă spiritualitate, produsă de sensul aparent, de Maia speculaţiei budiste, duce la 666, deci la Antichrist “omul păcatului, fiul pierzării”.
Spiritualitatea cea adevărată este însă dispreţuită de oamenii orbiţi, cu toate că ea este roada Duhului Sfânt. El transformă chiar pe cel mai zelos prigonitor al lui Isus în martorul şi, la nevoie, chiar în martirul pentru cauza Lui. Exemplu e fostul fariseul Saul, devenit apostolul Pavel, cel mai clarificat în tainele noii epoci a “harului”, adică a graţierii ce nu mai poate fi prelungită.
După ce în cadrul exigentei reviste Neo-Europa am arătat destul de sumar cum numărul 286 reprezintă pe

Mesia Isus, nu exagerez când afirm, categoric ca şi logica numerelor, că piramidei sociale”îi lipseşte Vârful. Aceasta e trista realitate a uzurpării făcută de 666, până la echinocţiul de toamnă al Balanţei din zodiacul profetic- piramidic, când Mielul de la echinocţiul primei veniri îşi va lua în primire tronul dobândit prin biruinţa de pe Golgota.
Cei nepăsători faţă de ordinea firii confundă la răspântia lui 286 pe Isus cu Satan şi astfel sunt pregătiţi să fie înşelaţi de Antichrist care se va da drept Mesia. E o greşeală funestă, datorită neînţelegerii perspectivei spirituale; numărul 286 nu-i nicidecum în acelaşi timp şi numărul lui Christ (111=888) şi totodată numărul lui Antihrist: 666. E numai o ciocnire în acelaşi punct a două direcţii contrarii, o încleştare în lupta din care totdeauna reprezentantul lui Satan va ieşi învins.

Concepţii greşite asupra sensului vieţii
Nu-i destul să te trezeşti la o viaţă deasupra mulţimii, ci are importanţă sensul acestei mişcări. Concepţiile omului nerenăscut sunt de-a-ndoaselea decât cele divine asupra aceloraşi obiecte. Nu mai departe dovada subiectivismului provocat de simţurile noastre imperfecte, umai prin studiu ne dăm seama că adevărata direcţie a rotirii diurne ;te de la Apus spre Răsărit. Tot aşa cel care respinge revelaţia Scripturii asupra lumii spirituale nici nu vrea să audă că “realitatea” în care se agită orbeşte este de fapt o răsturnare a veritabilelor valori. Până când nu izbuteşte să iasă din sine (mai ales cu ajutorul numerelor, acestea fiind imparţialitatea însăşi) cel care se pretinde pozitivist nu poate fi învins că în jurul Soarelui spiritual “ne mişcăm, vieţuim şi suntem”.
Un exemplu că gloata se înşală asupra adevăratelor valori e şi noţiunea de fericire. Isus spune că cei care, simţindu-se săraci în cele duhovniceşti, cer Cui trebuie astfel de bunuri, sunt răsplătiţi actualmente cu “Împărăţia Cerurilor”. Se poate un dar mai sublim? Lumea însă cerşeşte fericirea de la simţurile trupeşti, de la belşugul celor trecătoare, lunecând astfel pe “calea largă” spre “camera haotică” (666) de sub baza templului piramidic.
Dovadă că omenirea, în genere, a apucat drumul cel greşit este şi suferinţa de tot felul. Călcarea legilor naturii de toate sensurile atrage sancţiunile inflexibile. În limba greacă, cuvântul păcat înseamnă: „abatere de la ţintă”. Orice infracţiune a voii divine, cu ştiinţă sau involuntar, este de fapt o deviere (286=666) de la scopul vieţii, de la armonia cu Creatorul. Doar Răscumpărătorul ne poate readuce în planul armoniei divine, de la care suntem abătuţi “ca nişte oi fără Păstor”.
Numai sub domnia Izbăvitorului vor fi “fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul”. Astăzi se întâmplă invers: Cei care au reuşit să-şi domine bruta înnăscută, însuşindu-şi rara putere a blândeţii Mielului vin, tocmai ei sunt expuşi să fie sfâşiaţi de lupii “veacului acesta rău”.
Mai ales asupra Pietrei principale a credinţei care este Isus şi nimic altceva, oamenii au păreri anapoda (etimologic: cu picioarele în sus). Aşa se face că El rămâne mereu acelaşi mare Necunoscut, îndeosebi între cei ce se numesc creştini. De aceea este continuu înlăturat în atâtea feluri.

Revelaţia divină e dreptarul
Amănuntele de construcţie ale Piramidei, adică formulele ei geometrice, astronomice şi istorice, redau clar planul reconstruirii unui suflet omenesc, numai prin Mântuitorul, fără interpunerea altor mijlocitori decât “El singur” (Faptele apostolilor 4:11-12). De aceea umărul Lui se află pretutindeni în structura Piramidei. Aşa cum ne grăbim să credem soliile ei ştiinţifice sau profetice, care nu sunt decât plicul despecetluit în vremea aceasta a necredinţei, căreia i-a fost adresată, tot aşa de încrezători să citim însăşi epistola de piatră, cu semnătura omniprezentă a Celui mai presus de ceruri.
“Cuvintele Celui Veşnic sunt cuvinte pure, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţat de 7 ori” (Ps. 12:6). Am amintit cum Scriptura este construită după numărul 7. Nu trebuie să-i adaugi sau să-i scazi nimic, ea cuprinzând tot ce vrea Dumnezeu să spună. Tot aşa repertorul de numere al Piramidei numai interpretat septimal ne grăieşte şi spiritual. Şi una şi cealaltă sunt opera Aceluiaşi Spirit.
Aplicaţiile biblice aduse în legătură cu dezlegarea enigmei piramidice dau pretext de suspectare unora. Pe aceştia îi rog să ia cunoştinţă că am fost un îndărătnic vrăjmaş al revelaţiei sfinte, până m-m decis să cercetez “Cartea cărţilor” după metodologia cerută oricărei discipline. Cuvântul lui Dumnezeu m-a biruit însă prin puterea lui intrinsecă; chestiunea că el concordă sau nu cu datele sigure ale ştiinţei trecând pe al doilea plan. Este ca şi când vii la cineva cu interese de ordin exterior, dar observi că el îţi satisface cerinţe de care începuseşi să părăseşti nădejdea de a le realiza vreodată.

Cifrul piramidic 286, ce ne pune la îndemână nesfârşite comori de cunoştinţă, a păstrat abia pentru “la urmă vinul cel mai bun”. Misterul care pe drept părea de nedezlegat (deoarece se apela doar la mijloacele obişnuite) nu putea fi descoperit decât “la timpul său”, ca dealtfel toate din Piramidă.
Nu trebuie să contrarieze pe nimeni faptul că Cel Răstignit este unica dezlegare a tainei biblic-piramidice, căci răstignirea Domnului unifică tainele din toate domeniile. Concluzia logic-matematică dedusă din premisele Piramidei aceasta fiind şi nu alta, să învinuim oare numerele că ne duc la ea? Dacă nici pe calea cifrelor, garante ale obiectivismului, nu ne încredinţăm de Adevărul adevărurilor, nu ştim ce mijloc raţional mai rămâne de încercat de către cel ce are pretenţia că nu se convinge asupra Lui decât printr-o ireproşabilă demonstraţie.
Numai cine nu urmăreşte cu atenţie raţionamentele din aceste pagini n-ar şti ce are de ales. Misiunea Piramidei este să vorbească cugetului, după ce a dezarmat mintea cea mai subtilă, prin corectitudinea ei în cele exterioare. Chiar lăsând doar numerele să vorbească, autorul fiind complet absent cu inerentele lui comentarii, sunt sigur că cifrele Piramidei pot convinge pe oricine a impus tăcere ideilor preconcepute de care aşa zisă ştiinţă e plină, făcând din ea mai degrabă un instrument de propagandă anticreştină.
Tatăl ceresc, în chip de nepătruns, a făcut un plan ideal pentru fiecare din noi, exact şi armonios ca la Piramidă. Fie îngăduit Dragostei Care ne-a creat să ne vorbească şi prin acest limbaj al numerelor, ele fiind mai presus de orice discuţie tendenţioasă. Enigma dezlegată a Piramidei e răspunsul divin la întrebarea chinuitoare a celor încurcaţi în labirintul cugetării moderne. Am fost unul dintre aceştia, de aceea mă simt obligat să împărtăşesc şi altora această veste bună a descoperirii, simplă ca figura geometrică a Piramidei.

Simplitatea acestei descoperiri providenţiale
Aproape nu există templu care să nu fi avut un gardian arhitectural, în Egipt sfincşii îndeplineau acest rol. După ce ne-am convins că Marea Piramidă este un templu, nu trebuie să-i căutăm cerberul decât în sfinxul din apropierea ei. Ca un leu îmblânzit, cu faţa lui umanizată, simbolizând stăpânirea materiei de către spirit, stă de pază, îndreptat spre soare-răsare. înapoia lui e tezaurul cu mistere al Piramidei. Cine n-a auzit de surâsul enigmatic al sfinxului? Ce ascunde tăcerea lui milenară care a fost martoră la perindarea imperiilor şi la întrebările arzătoare ale ştiinţei smeneşti? Piramida ne dezvăluie acest secret din locul prea sfânt, Taina Tainelor: ISUS. De la El radiază infinitele mistere. în surâsul sfinxului e şi mila condescendentă pentru frământările minţii, pe câtă vreme răspunsul e aşa de simplu: Cel Care a creat universul a dezlegat pentru noi cea mai gravă problemă: a îndepărtării de El. în loc de a ne părăsi în precipitarea spre neant, a făcut totul să ne creeze din nou. Ca în mitul cu Oedip, sfinxul vieţii sfâşie pe oricine nu poate răspunde la parola prin care ai intrare în templul spiritual.
Profetul Daniel, mult lăudat că a dezlegat cutare sau cutare mister, a răspuns: “Secretul pe care împăratul 1-a cerut nu pot să-1 arate împăratului înţelepţii, vracii, cărturarii şi ghicitorii, dar este un dumnezeu în ceruri Care revelează secretele…” La fel a spus Iosif lui faraon: “Nu eu, ci Dumnezeu va da un răspuns.” Interpretările nu sunt oare ale lui Dumnezeu? “De ce vă uitaţi la noi?” au spus şi apostolii.
E necesar să închei şi eu cu următoarele mărturisiri. Ce oare aş fi reuşit a da în vileag, în cazul când îndelungatei mele trude în piramidologie i-ar fi lipsit tocmai acel 1% procent de inspiraţie, fără de care enigma lui 286 ar fi rămas neelucidată? Inventatorul maşinii de cusut, după ce pusese la punct 99% din mecanismul ei, a constatat că aparatul nu funcţiona. Într-o noapte de zbucium, a visat că cineva căuta să-1 străpungă cu o lance. Când a apucat cu mâna vârful lăncii, ca să se apere, a observat că acesta era găurit. Atâta i-a fost de ajuns să înţeleagă că trebuie să aşeze la vârful acului gaura prin care circulă aţa. Desigur, până atunci i se părea un nonsens să concentreze în acelaşi capăt şi ascuţişul şi orificiul. Numai admiţând felul neobişnuit (Iov 28:4) de a rezolva problema, a ajuns la utilizarea invenţiei. Aşa de simplă era inspiraţia, dar fără ea totul rămânea trudă zadarnică.
În expunerea de faţă, ca în vremuri de bejenie, am luat în grabă ce am avut mai la îndemână din cele vreo mie de pagini ale manuscrisului cu primul meu volum asupra Piramidei. Până când Acela Căruia îi dedic lucrarea va îngădui s-o dezvălui complet şi să aplic la toate dimensiunile Misterul piramidic-biblic, cititorule, intră în cele mai dinlăuntru ale fiinţei tale şi, în tăcerea izolării de tumultul lumesc, ca în tainiţele Piramidei, întreabă-te dacă înaintezi în direcţia cea adevărată spre biruinţa simbolizată prin “camera învierii” ori te prăbuşeşti spre ceea ce închipuie “camera haotică” din monumentul cercetat aici.
Nu uita că Domnul Isus este “Calea, Adevărul şi Viaţa”. Orice altă cale decât EL, indiferent numele ei, “pare bună în ochii omului, dar sfârşitul este pierzarea veşnică”. Fără să-ţi însuşeşti jertfa Mielului, nu scapi de coborâşul spre iad, nu poţi înţelege legea cea nouă săpată de Duhul Sfânt pe tablele inimii.

Starea noastră degradată şi fără leac, este un putregai din mijlocul căreia răsări, adică înviezi ca om nou, dobândind o fire nouă, altoi din Isus, primit prin naşterea din nou, prin “străbaterea apelor pure ale vieţii”, cum arată răscrucea piramidică din dreptul răstignirii Mântuitorului. De vreme ce El pe Golgota a suferit pedeapsa pe care noi o meritam, înseamnă că juridic acela este achitat care se refugiază sub beneficiul Jertfei ispăşitoare. Iată Evanghelia, adică “vestea bună”. în consecinţă, cel mântuit se socoteşte mort faţă de tot ce s-a osândit la cruce, “încât dacă este cineva în Christos devine o zidire nouă”, integrat în Cel ce este reala Piramidă ideală.

Anexe
Curiozităţi aritmetice
ce spun mult despre simetriile ascunse în 111 şi 888
Atragem atenţia că ele nu se obţin cu alte cifre şi că matematicienii care le-au descoperit nu cunoşteau semnificaţia numerelor 111 şi 888.

123.456.789+ 987.654.321

1.111.111.110 Reamintim că 111 e numele Mister,
888.888.888×8 = 7 . 111 . 111 . 1 0 4 (vezi totalul de 7.104 referitor la textul din Isaia 9:5 ) ,
Schema următoare arată şirurile de 1 la pătrat cum echivalează cu numerele ale căror cifre sunt în ordine crescândă şi apoi descrescândă, ultimul având 17 cifre. Ansamblul pare o piramidă trunchiată unde semnele egalităţii amintesc “planul armoniei divine”, dacă facem abstracţie de cifrele descrescânde:
1²=1
11²=12.1
111²=123.21
1.111²=1234.321
11.1112²= 12345.4321
111 . 111²=123456.54321
1.111.111²=1234567.654321
11.111.111²=12345678.7654321
111 . 111 . 111²=123456789.87654321

O piramidă de cifre, ceva mai regulată decât precedenta, este aceasta:
0+8=8 9×9+7=88 98×9+6=888 987×9+5=888.8 9876×9+4=888.8
98765×9+3= 987654×9+2= 9876543×9+1=888. 98765432×9+0=
Planul armoniei corespunde aici cu cifrele de adunat, arătând descendenţa sau ascensiunea de la 0 la 8, ca şi punctul iniţial de pe cercul divizat septimal. Toate numerele din dreapta sunt formate exclusiv din cifra 8, arătând că ecuaţia de nesfârşit a universului este unificată în numărul Numelui Isus.
Unitatea nu apare în toate gamele acestea numerice decât odată, restul sub forma ei transcendentă (8) pe când toate celelalte cifre sunt bine reprezentate, în variate înfăţişări. Mai ales 9 formează un unghi cu laturile limitate numai de 9. Pe oblicitatea stângă, cifrele se aliniază rând pe rând în straturi, de jos în sus: 999… 888… 777… 666… Şirul vertical de 9 repetat de 8 ori parcă ar corespunde cu axa galeriilor, căreia trebuie să-i adaugi pe 286 ca să atingă armonia meridianică, exprimată simbolic prin 888.
Orizontal, numerele descresc de la multiplicitatea exterioară spre unitatea centrală: 987654. Vertical, cifrele sunt din ce în ce mai necomplete, cu cât te apropii de colţurile bazei. La piramida aceasta-cifrată nu mai e nevoie să faci calcule ca să notezi rezultatele. Progresiile vin aşa de natural, aşa de simetric, atât de limpezi, ca şi aşteptările celor care caută în Marea Piramidă legile naturii fizice şi spirituale şi le află cu o simplitate de necrezut. Singura condiţie e să ştii cheia 286=888=ISUS.

http://world-library-books.com/reconstientizarea/taina-tainelor-din-pira...

Category: