Jump to Content

Bijuteriile si cele 6 pietre magice

stones

Frumusetea, stralucirea, culoarea, transparenta si sclipirea sunt cateva din calitatile pietrelor pretioase si semipretioase care au atras omenirea dintotdeauna.
O Bijuterie este o Intalnire intre o Anume Piatra, un Anume Metal, si o Anume Femeie. 
Alaturi de flori, mineralele sunt cele mai frumoase creatii ale naturii. Ambele sunt de gasit intr-o varietate de forme, culori iar perfectiunea liniei este aceeasi pentru amandoua. Albastrul profund al gentianei de Alpi se regaseste in lapis-lazuli din Iran, iar alga de Madagascar are aceeasi transparenta incredibila cu a cristalului de roca.
Nestematele reprezinta in lumea cenusie a materiei minerale, ceea ce corolele uimitoare ale florilor inseamna pentru un monoton camp de verdeata: o incantare divina a privirii si sufletului.
 Numai ca frumusetea acestor pietre ca si raritatea si perenitatea lor a indemnat oamenii sa le adune, sa le prelucreze si sa le tezaurizeze, sa faca din ele un mijloc de stapanire a lumii. Sunt cele pentru care s-au pornit si dus razboaie, au fost oferite sau schimbate regate, cele care au trezit pasiuni si au indemnat la crime.
Legende si superstitii legate de pietrele pretioase se gasesc, din toate timpurile in mai toate civilizatiile. In toate acestea, oamenii au investit speranta si incredere in aceste franturi miraculoase de roca, banuind legaturi posibile intre acestea si propria lor viata, conferind cristalelor semnificatii religioase sau spirituale. Initial considerate a fi purtatoare de puteri oculte (calmau vanturile, marile si durerea, influentau fortele invizibile, indepartau salbaticiunile, aprindeau focul, aparau de boli sau betie), istoria utilizarii cristalelor a urmat indeaproape evolutia civilizatiei umane, primind in functie de epoci si mentalitati, "proprietati" si utilizari dintre cele mai nebanuite: aducerea victoriei, pazirea de foc, usurarea nasterii, aducerea ploii, subjugarea patimilor sau potolirea setei. Cristalelor le-a fost chiar atribuita o relatie metafizica intre lumea minerala, vegetala si stelele apropiate.
Cu vremea, anumitor cristale rare, foarte frumoase le-au fost conferite valori absolut speciale si au fost trecute in categoria pietrelor magice, pretioase, data fiind raritatea si frumusetea lor. Astfel s-a ajuns ca in perioadele de criza, cand banii isi pierdeau valoarea, pietrele pretioase sa fie de foarte multe ori scaparea si sprijinul esential patrimonial. Valoarea lor a crescut constant o data cu pierderea sigurantei asupra drepturilor de proprietate: bunurile imobiliare de exemplu, puteau sa nu supravietuiasca unei revolutii, pe cand o comoara de pietre pretioase ascunsa, putea dura mai mult decat orice sistem politic.
Sase dintre aceste pietre pretioase au insotit omenirea de-a lungul zbuciumatei sale evolutii: diamantul, rubinul, safirul, smaraldul, opalul si topazul. Acestea au fost insotite permanent de catre o alta formatiune naturala, de data aceasta organica, de o frumusete cel putin egala cu a nestematelor: perla.
Rubinul, piatra Orientului
Rubinul este varietatea rosie de corindon ce variaza de la carmin la rosu inchis, trecand prin purpuriu. Numele ii vine din latina unde ruber, rubens, rubellus inseamna rosu. Ramane prin excelenta piatra Orientului, ocupand un loc insemnat in comorile maharajahilor si ale pagodelor. Rubinele care depasesc 10 carate, sunt dintre cele mai rare din lume, iar cele mai frumoase rubine vin din minele din Birmania si Thailanda. In tipuri stravechi era considerat ca piatra a puterii divine, a vietii, a dragostei clocotitoare, tamaduitoare de boli, datatoare de forta, inteligenta si de noroc celor nascuti in luna iulie sau in ziua de marti. Era apreciat ca fiind cea mai pretioasa dintre cele 12 pietre facute de Dumnezeu, fiind plasat de Aaron pe chivotul Domnului. Acest loc de frunte ii este dat rubinului si in sanscrita (ratnaraj = rege al pietrelor pretioase si ratnanayaka = primul dintre pietrele pretioase).
Diamantul, piatra magica
Diamantul este o varietate naturala de carbon, pur, cristalizat. Numele ii vine din greaca "adamas" - neinvinsul si "anthos" - floare. Nu este doar "cel mai bun prieten al femeilor" ci si al bijutierilor. Frumusetea si raritatea sa sunt legendare. Este de obicei incolor dar sunt intalnite si variante absolut fantastice de diamante galbene, albastre, violet, verde, roz, negre sau cu nuante albastrui (celebrul "bleu-blanc"). Primele diamante cunoscute in istorie vin din India care pana in 1728 (cand s-au descoperit minele de diamant din Brazilia) au ramas principalul furnizor de diamante. Cel mai fantastic diamanat - "Cullinan" - descoperit vreodata a fost gasit intr-o mina din Africa de sud si a avut 620 de grame (3106 carate; greutatea pietrelor pretioase se masoara in carate iar 1 carat=1/5 dintr-un gram) inainte sa fie taiat. Are o culoare usor albastruie, a fost taiat si impartit in noua bucati mai mari (dintre care doua, diamantul "Steaua Africii" de 530,2 carate, cel mai mare diamant fatetat din lume, orneaza astazi sceptrul regal al Angliei, si un altul de 317,4 carate, care - alaturi de un alt fantastic diamant "Koh-i-noor" de 108,9 carate - orneaza coroana regilor Angliei) si altele 96 mai mici.
Diamantul a fost considerat in lumea antica piatra magica, fiind rezervata doar zeilor si regilor. Era piatra judecatorilor, infernului, puterii, amuleta protectoare a luptatorilor si aducatoare de victorii. El daruieste bunatate si puritate sufleteasca. Multe popoare cred ca el ocroteste de traznet, stafii, ca vindeca pe somnambuli si melancolici. Era socotit antidot contra otravurilor si protector al femeilor gravide. Simbolizeaza piatra Soarelui si patroneaza luna aprilie si ziua de sambata.
Safirul, "cel mai frumos lucru"
Safirul este cunoscut in special ca varietatea albastra de corindon ce variaza de la albastru inchis, aproape indigo (safirul masculin) pana la albastru deschis, transparent (safirul feminin). Numele ii provine din ebraica unde sappir inseamna "cel mai frumos lucru". Chiar daca safirul a fost aproape intotdeauna asociat cu culoare albastru, se numesc de fapt safire toate varietatile de coridon, mai putin cel rosu care se numeste rubin. Extrem de rar sunt intalnite varietati de corindon transparent iar atunci se numeste safir alb. Dar de cele mai multe ori este impurificat cu fier, crom, titan sau alte minereuri care dau culoarea de bleu, galben sau auriu. Grecii apreciau mult aceasta piatra si o consacrau cultului lui Zeus.
Cele mai frumoase safire vin din Casmir si simbolizeaza credinta, speranta, intelepciunea; ele atrag spiritele bune asupra celoror nascuti joi sau in luna aprilie. In India safirul era considerat ca piatra a fertilitatii si ajuta gravidele la nastere. Budistii ii atribuiau calitati psihice iar despre cel albastru intens credeau ca produce somnambulism. La noi, safirul a inspirat numele proprii Zamfir si Zamfira, adica cel/cea cu ochii albastrii.
Smaraldul, piatra zeitei Afrodita
Smaraldul este o varietate de beril de un verde specific - verdele de smarald. Denumirea este preluata din latinescul smaragdus, isi are la origine cuvantul caldeean samoraf si inseamna "inima de piatra". Este piatra cea mai utilizata in bijuterii din timpuri stravechi, tinand cont de faptul ca inainte cu 3500 de ani la Assuan, in Egipt, se extrageau mari cantitati de smarald din minele imparatasei Cleopatra. Valoarea sa sta mai ales in culoarea sa absolut speciala si foarte rara care i-a adus mare faima. Regele Solomon a oferit reginei din Saba, un smarald pentru a o feri de serpi, ganduri si vise urate. Medicii il recomandau pentru marirea imaginii, de aceea s-a spus ca imparatul Nero folosea un smarald urias sub forma de lentila, ca monoclu. Cele mai frumoase smaralde se gasesc si acum in minele din Columbia, de unde se extrageau smaralde chiar de dinainte de cucerirea spaniola.
Grecii antici il considerau piatra zeitei Afrodita iar in Evul mediu era socotit o piatra aducatoare de noroc, fiind un simbol al nemuririi si credintei, ca asigura o viata buna si bunatate. Din vechime, el patrona Luna, era piatra lunii mai si zilelor de marti si vineri. In limba spaiola a dat numele propriu Esmeralda (fata cu ochii verzi) iar la noi Smaranda.
Opalul, piatra "focurilor de culori"
Opalul este un compus de siliciu si oxigen, cu un procent foarte mare de apa, ceea ce il face foarte fragil. Numele ii provine din sanscrita unde upala inseamna piatra. Opalul are un luciu ceros, mat sau sidefat iar datorita crapaturilor fine, umplute cu material sedimentar sau apa, opalul prezinta ape si focuri de culori, desi nu este transparent. Exista numeroase varietati de opal: alb, negru, de apa sau de foc, nobil, laptos, sticlos sau de miere. Cele mai frumoase opale provin din minele din Australia si Mexic. Romanii pretuiau in mod deosebit opalul, folosindul din timpuri stravechi.
Se pare ca trimiterea in exil a senatorului Nonus de catre imparatul Marc Antoniu a fost determinata de opalul pe care il poseda senatorul si la care ravnea triumvirul pentru a-l oferi cadou Cleopatrei. Desi o vreme a fost socotit o piatra a ghinionului (probabil si pentru ca fragilitatea sa facea aproape imposibila o prelucrare asemanatoare cu a celorlalte geme), in Evul mediu se credea ca el apara de otrava si cum otravurile erau pe atunci la moda, opalul era foarte cautat. De o frumusete absoluta, opalul a revenit in ultima vreme la moda, fiind protectorul celor nascuti in luna octombrie.
Topazul, piatra prieteniei
Topazul este o varietate incolora sau divers colorata (bleu, albastru, fumuriu, verde deschis, roz deschis, rosu inchis, galben) de silicat de aluminiu care poate fi gasit in cristale brute foarte mari, cel mai mare fiind descoperit in minele din Ucraina si cantarind nu mai putin decat 117 kg. Cel mai vestit topaz nobil, slefuit, de 1680 de carate impodobeste si astazi coroana Portugaliei. Numele lui provine de la insulele Topazos din Marea Rosie. Varietatea galbena de topaz din Brazilia, incalzita devine roz. Topazul a fost din vechime considerat o piatra a prieteniei si se credea ca avea darul de a opri hemoragiile, starile de manie si dementa, fiind piatra protectoare si aducatoare de noroc pentru cei nascuti in luna noiembrie sau duminica.
Perla, simbolul feminitatii
Perla, acest produs absolut incredibil al naturii, de o frumusete fara margini este de fapt rodul unui mic accident natural. Scoicile margaritifere din Oceanele Pacific si Indian, golfurile Persic, Mexic si Marea Rosie, hranindu-se prin filtrarea apei, se intampla ca un fir de nisip sau un viermisor parazit sa treaca de sifonul scoicii. Atunci cand acest corp strain se strecoara intre organismul scoicii si manta, pentru a evita urmarile neplacute, scoica il izoleaza, depunand in jurul lui straturi concentrice, succesive de sidef (nacru) care in 3-7 ani creeaza aceasta "piatra pretioasa" de origine organica.
Numele ii provine de la cuvantul latin pirula si inseamna "para mica", dupa forma pe care o au de cele mai multe ori perlele. De obicei, perlele naturale nu sunt perfect sferice ci asimetrice, de culoare alb-cenusie, galbuie, rar roz sau neagra si se numesc perle baroce. Varietatile cele mai frumoase de perle sunt cele polineziene, de culoare neagra sau gri inghis-albastrui si cele japoneze, de un alb stralucitor.
Alaturi de perlele naturale au aparut si asa numitele perle de cultura, mai ales in Orientul indepartat. O infloritoare industrie perliera a creat, dupa anul 1900 cercetatorul japonez Mikimoto, prin insamantarea artificiala a scoicilor cu bilute de sidef sau fragmente de scoica, in jurul carora, scoicile, bine selectionate si ingrijite, construiesc margica, de data aceasta cu forma geometrica perfecta, a perlei.
Perlele erau atat de pretuite in antichitate incat Pliniu cel Batran le va situa ca valoare intre diamante si smaralde. Visteriile imparatilor chinezi, maharajahilor indiei sau sahilor Persiei erau pline cu perle de o frumusete unica. Din vechi timpuri a fost folosita nu doar ca podoaba ci si in ritualurile religioase sau in medicina empirica. Tot vechii chinezi pisau perlele pentru a le utiliza in tratarea variolei, nebuniei, epilepsiei, tulburarilor de vedere si chiar pentru a usura neasterea.
Perla a simbolizat dintotdeauna feminitatea, viata si fecunditatea, la vechii chinezi fiind considerata ca avand stranse legaturi cu dragonul si mai ales cu Luna, sustinandu-se teoria ca ar creste si descreste o data cu fazele astrului noptii. A fost dintotdeauna protectoarea celor nascuti in luna iunie sau in ziua de luni.
 

 

Category: